ARITMIILE ATRIALE
1. Definiție și clasificare
Aritmiile atriale reprezintă tulburări de ritm cardiac care își au originea în atrii. Acestea pot fi clasificate în mai multe tipuri, în funcție de mecanismul de apariție și de manifestările clinice.
2. Mecanismele aritmiilor
2.1. Focal
Aritmiile focale sunt cauzate de un focar ectopic de activitate electrică anormală în atrii. Acestea sunt, de obicei, scurte și se caracterizează prin episoade de inițiere și întrerupere spontană.
2.2. Reentry
Aritmiile de tip reentry sunt determinate de un circuit reentrant în atrii. Acestea pot fi împărțite în macro-reentry și micro-reentry. Macro-reentry implică un obstacol central mare, cum ar fi cicatricea, și are tendința de a fi persistentă. Micro-reentry se include în cele focale și are o durată scurtă, cu inițiere și întrerupere spontane.
3. Manifestări clinice
3.1. Extrasistole atriale
Tahicardia sinusală se caracterizează printr-o frecvență sinusală crescută (>100/min) și morfologie normală a undelor P. Aceasta poate fi fiziologică, în cazuri precum efortul fizic sau anxietatea, sau patologică, în condiții precum hipertiroidismul sau insuficiența cardiacă.
4. Tahicardia atrială
Tahicardia atrială este o ritm rapid cu origine în atrii. Se poate manifesta prin episoade de inițiere și întrerupere bruscă și poate fi însoțită de simptome precum palpitații și dispnee.
5. Flutterul atrial
Flutterul atrial se caracterizează printr-o activitate atrială rapidă și organizată, cu un aspect caracteristic în “dinți de fierăstrău” pe ECG. Acesta poate fi tipic sau atipic, în funcție de circuitul reentrant implicat.
6. Fibrilația atrială
Fibrilația atrială este cea mai comună aritmie atrială, caracterizată printr-o activitate electrică haotică în atrii, cu rate atriale între 350-600/min și absența undelor P distincte pe ECG. Se poate manifesta în episoade paroxistice sau poate deveni persistentă.
Informații Importante
- Fibrilația atrială este asociată cu un risc crescut de accident vascular cerebral și necesită adesea tratament anticoagulant pentru prevenirea tromboembolismului.
4. Diagnostic
Diagnosticul aritmiilor atriale implică anamneza, examenul clinic și investigații paraclinice precum ECG, monitorizarea Holter și testele de laborator pentru identificarea cauzelor și complicațiilor.
Figura 1: Flutter atrial pe ECG
Flutter atrial. În DII DIII aVF clasicul aspect în “dinţi de fierăstrău”. Frecvenţa atrială 300/min, frecvenţa ventriculară 150/min.
5. Tratament
5.1. Tratament acut
Tratamentul acut al aritmiilor atriale poate include manevre vagale, medicație antiaritmică, cardioversie electrică și alte măsuri pentru controlul ritmului și ratei cardiace.
5.2. Tratament cronic
Tratamentul cronic vizează prevenirea recurențelor și managementul simptomelor. Acesta poate include medicație antiaritmică, anticoagulante pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale și ablația cateterului pentru cazurile refractare.
Ablația cateterului
Ablația cateterului este o procedură minim invazivă utilizată pentru a trata anumite tipuri de aritmii atriale, prin distrugerea focarelor de activitate electrică anormală.