Testul Schirmer
Descriere
Testul Schirmer este un test oftalmologic utilizat pentru a măsura producția de lacrimi și pentru a diagnostica sindromul de ochi uscat (keratoconjunctivita sicca). Este un test simplu și neinvaziv care ajută la evaluarea funcției glandelor lacrimale.
Procedură
- Pregătirea pacientului: Pacientul este așezat confortabil și i se explică procedura.
- Aplicarea benzii de testare: O bandă de hârtie specială, numită hârtie Schirmer, este pliată și plasată în sacul conjunctival inferior al fiecărui ochi, de obicei în partea laterală.
- Timp de așteptare: Pacientul ține ochii închiși timp de 5 minute pentru a permite lacrimilor să umezească hârtia.
- Măsurarea: După 5 minute, benzile de hârtie sunt îndepărtate și se măsoară lungimea segmentului umed în milimetri.
Interpretarea Rezultatelor
- Normal: O lungime de 10 mm sau mai mult de hârtie umedă după 5 minute este considerată normală.
- Uscăciune moderată: O lungime între 5 și 10 mm indică o producție redusă de lacrimi.
- Uscăciune severă: O lungime mai mică de 5 mm indică o producție foarte scăzută de lacrimi și sugerează sindromul de ochi uscat sever.
Indicații
- Diagnosticul sindromului de ochi uscat: Evaluarea pacienților cu simptome de uscăciune oculară, arsură, mâncărime și senzație de corp străin.
- Monitorizarea bolilor autoimune: Utilizat în evaluarea pacienților cu sindrom Sjögren și alte boli autoimune care afectează glandele lacrimale.
- Evaluarea preoperatorie: Utilizat înainte de intervenții chirurgicale oculare pentru a evalua riscul de complicații legate de uscăciunea oculară.
Limitări
- Variabilitate: Rezultatele pot varia în funcție de factori externi, cum ar fi temperatura și umiditatea.
- Disconfort: Pacienții pot experimenta un disconfort ușor în timpul testului.
- Fals pozitive/negative: Anumite condiții, cum ar fi inflamația oculară sau utilizarea anumitor medicamente, pot afecta rezultatele testului.
Concluzie
Testul Schirmer este un instrument esențial în diagnosticul și managementul sindromului de ochi uscat. Deși are anumite limitări, rămâne un test de bază în evaluarea funcției lacrimale și în monitorizarea pacienților cu afecțiuni oculare și autoimune.