Leziunile şi Moartea Produse prin Mijloace Proprii de Atac-Apărare ale Omului

Cuprins

Introducere 5.1. Lovirea cu palma şi pumnul 5.1.1. Caracterele leziunilor 5.1.2. Tipuri de traumatisme 5.1.3. Consecințe 5.2. Lovirea cu piciorul 5.2.1. Lovituri aplicate asupra craniului 5.2.2. Lovituri aplicate asupra altor părţi ale organismului 5.3. Leziuni produse prin muşcare 5.3.1. Aspect general 5.3.2. Muşcătura de animale 5.3.3. Clasificare după mecanism (muşcătura umană) 5.3.4. Aspectul leziunilor 5.3.5. Aspecte juridice şi particulare


Introducere

Mijloacele proprii de atac-apărare ale omului reprezintă mijloacele de lovire activă fără utilizarea unui instrument. Acestea sunt:

  • Palma
  • Pumnul
  • Piciorul
  • Dinţii

5.1. Lovirea cu palma şi pumnul

5.1.1. Caracterele leziunilor

  1. Nu se pot realiza de obicei leziuni grave.
  2. Leziunile depind de: forţa agresorului, regiunea lezată, reactivitatea victimei.
  3. Se realizează prin:
    • a) Compresie: Sugrumare; sufocare. Leziuni: echimoză, excoriaţii latero-cervicale şi în jurul orificiilor respiratorii.
    • b) Lovire directă: De obicei nu realizează leziuni grave.

5.1.2. Tipuri de traumatisme posibile

  1. Traumatisme cranio-cerebrale:
  2. Traumatisme toracice:
    • Contuzii.
    • Fracturi costale pe un plan.
  3. Traumatisme abdominale:
  4. Traumatisme de tip particular:
    • Şoc traumatic (leziuni extinse: echimoze, excoriaţii, hematoame).
    • Lovirea mentonului fractură mediată a bazei craniului.
    • Traumatisme asociate maxilo-faciale:
      • Plăgi contuze cavitate bucală.
      • Fracturi dentare.
      • Fracturi nazale: Închise/deschise, cu/fără deplasare. Complicații: epistaxis, deformare estetică, tulb. respiratorii.
      • Fracturi maxilar: Complete (Lefort I, II, III - orizontale; Guerin - verticale) / incomplete. Complicații: tromboză sinus cavernos, meningo-encefalice.
      • Fracturi mandibulă: Complete/incomplete. Mecanism direct/indirect. Localizare: mediană, paramediană, ram orizontal, gonion, ram ascendent, apofiză coronoidă. Mecanisme: traumatism direct, compresiune, mediate prin mandibulă (fracturi bază craniu la lovire menton).
      • Fracturi os malar, arcadă temporo-zigomatică: Lovire directă, proiectare (cădere), compresie bilaterală. Tipuri: liniare, cominutive.

5.1.3. Consecințe

  • Leziuni: Echimoze, excoriaţii, hematoame, rar fracturi craniene/costale.
  • Cranian: Frecvent hemoragii subarahnoidiene (rupere anevrism).
  • Moarte prin inhibiţie: Lovire sinus carotidian, precordial, plex solar.
  • Abdomen: Rupturi organe (cavitare, parenchimatoase). Particularitate: Frecvent fără infiltrat sangvin în peretele abdominal, dar prezent retroperitoneal sau în mezenter.

5.2. Lovirea cu piciorul

Leziuni cu intensitate mai mare, în special asupra corpului căzut la sol.

5.2.1. Lovituri aplicate asupra craniului

  • Duc la leziuni grave cranio-cerebrale.
  • Frecvent fracturi liniare sau dehiscente cu înfundare (vârf/toc pantof).
  • Mecanisme:
    • a. Lovire directă.
    • b. Lovire cap fixat fracturi iradiate pe porţiunea fixată / bază craniu (dehiscenţă maximă spre mijloc).
    • c. Compresiune (cap pe plan dur) leziuni bipolare.

5.2.2. Lovituri aplicate asupra altor părţi ale organismului

  • a) Gât: Traumatisme închise (lovire directă/compresie). Consecințe: Moarte prin inhibiţie, asfixie mecanică.
  • b) Torace: Frecvent fracturi costale pe un plan (în compresie pe două planuri). Uneori interesare viscerală.
  • c) Abdomen: Contuzii, rupturi organe. Moarte prin inhibiţie (lovire plex solar, testicule).
  • Variantă: Lovituri repetate + compresiune (călcare în picioare) traumatisme toraco-abdominale (fracturi costale, rupturi viscerale).

5.3. Leziuni produse prin muşcare

5.3.1. Aspect general

  • Interesează regiuni neacoperite de haine.
  • Leziuni: Echimoze, excoriaţii, plagă muşcată (inel de muşcătură - două arcuri corespunzătoare arcadelor dentare), amputare segment anatomic (nas, ureche, mamelon etc.).
  • Fiecare dinte poate lăsa impresiune distinctă posibilitate reconstituire amprentă dentară (metoda odontoscopică).

5.3.2. Muşcătura de animale

  • Interesează orice parte a corpului.
  • Uneori piele integră, ţesuturi strivite.
  • Adâncime (intensitate) mai mare.
  • Particularităţi în funcţie de animal (carnivore, păsări, şerpi, crocodili, insecte - păianjen, scorpion).

5.3.3. Clasificare după mecanism (muşcătura umană)

  1. Muşcătura ruptă: Lezare piele prin compresie dinţi frontali (incisivi, canini). Mişcare dinţi pe pliu cutanat decolare epiderm (depunere celule pe suprafaţa linguală dinţi agresor). Frecvent în autoapărare.
  2. Muşcătura suptă: Sucţiune cavitate bucală. Mişcare dinţi pe pliu decolare epiderm (depunere celule pe partea labială dinţi agresor). Frecvent în agresiuni sexuale.
  3. Muşcături mixte: Compresie + sucţiune.

Acţiunea dinţilor:

  • Statică: Compresiune perpendiculară, parte muşcată imobilă.
  • Dinamică: Acţiune sub unghi ascuţit, parte muşcată în mişcare alunecare dinţi pe piele. Urme dinţi mai pronunţate (permit identificare).

5.3.4. Aspectul leziunilor

  • Suprafeţe plane (obraz): Zone eritematoase (dispar minute/ore), leziuni contuze (echimoze, excoriaţii, dilacerări), plăgi înţepate (canini).
  • Segmente proeminente (nas, deget, mamelon): Amputare segment.
  • Cicatrici: Aspect în funcţie de dinte: alungită (incisivi), rotundă (canini), pătrată/dreptunghiulară (premolari/molari).

5.3.5. Aspecte juridice şi particulare

  • Leziunile sunt acţiuni exclusiv comisive (vătămare corporală, lovituri cauzatoare de moarte, omor).
  • Particularități:
    • Plăgi muşcate pe gât (imitând muşcătura de vampir) - agresori psihopaţi.
    • Plăgi muşcate pe organe genitale - agresori cu tulburări psihice/sexuale.