Recapitulare Inteligentă: Hepatitele Acute Virale (HAV)
Această pagină structurează informațiile esențiale pentru fiecare tip de virus hepatitic, de la etiologie la profilaxie.
1. Hepatita Virală Acută Tip A (HVA)
Etiologie
- Virus: Virusul Hepatitic A (VHA), un virus ARN fără anvelopă, din familia Picornaviridae. Este relativ rezistent în mediu.
Epidemiologie
- Transmitere: Fecal-orală.
- Contagiozitate: Maximă în perioada de incubație târzie și la debut.
- Sursa: Omul bolnav.
- Calea: Apă și alimente contaminate (ex: fructe de mare).
- Profil: Boală a copilăriei și a zonelor cu igienă precară.
Tablou Clinic
- Incubație: 10-50 de zile (medie 25-30).
- Simptome:
- Debut: Adesea pseudogripal (febră, mialgii) sau dispeptic (inapetență, grețuri, vărsături).
- Perioada de stare: Icter sclero-tegumentar, urini colurice, scaune acolice, hepatomegalie.
- Evoluție:
- NU se cronicizează și nu induce stare de portaj.
- Evoluția este autolimitată. Forma fulminantă este extrem de rară (<1%), dar severitatea crește cu vârsta.
Investigații Paraclinice
- Teste nespecifice:
- Sindrom de hepatocitoliză: Creștere marcată a transaminazelor (TGP/ALAT >> TGO/ASAT), de zeci sau sute de ori valoarea normală.
- Sindrom de colestază: Creșterea bilirubinei (predominant directă), GGT, FA.
- Markeri serologici specifici:
Diagnosticul Serologic al HVA
- Ac anti-VHA de tip IgM: Markerul infecției acute. Apar la debutul simptomelor și persistă 3-6 luni.
- Ac anti-VHA de tip IgG: Apar în convalescență și persistă toată viața, conferind imunitate. Prezența lor indică o infecție veche, vindecată, sau status post-vaccinal.
Tratament și Profilaxie
- Tratament: Nu există tratament etiologic (antiviral). Managementul este de susținere (repaus, regim alimentar).
- Profilaxie:
- Măsuri generale: Igiena mâinilor, a apei și alimentelor.
- Profilaxie specifică: Vaccinarea cu vaccin inactivat este foarte eficientă. Se pot administra și imunoglobuline standard post-expunere.
2. Hepatita Virală Acută Tip B (HVB)
Etiologie
- Virus: Virusul Hepatitic B (VHB), un virus ADN cu anvelopă, din familia Hepadnaviridae. Genomul persistă în nucleul hepatocitelor sub formă de cccDNA, ceea ce face eradicarea dificilă.
Epidemiologie
- Transmitere: Parenterală (sânge și derivate, manopere medicale, droguri i.v.), sexuală și verticală (de la mamă la făt).
- Contagiozitate: Ridicată.
Tablou Clinic
- Incubație: 50-180 de zile (medie 60-90).
- Simptome: Similar cu HVA, dar debutul este adesea mai insidios. Manifestările extrahepatice (artralgii, rash) sunt mai frecvente.
- Evoluție:
- NU se vindecă/eradică complet (clearance viral), ci se obține doar supresie virală persistentă.
- Riscul de cronicizare depinde de vârstă:
- Perinatal: 90%
- Copii (1-5 ani): 20-50%
- Adulți: 5-10%
- Forma fulminantă este rară (<1%).
Investigații Paraclinice
- Teste nespecifice: Sindrom de hepatocitoliză (TGP/ALAT crescute).
- Markeri serologici specifici:
Interpretarea Markerilor Serologici VHB
- AgHBs: Antigen de suprafață. Prezența sa > 6 luni definește infecția cronică.
- Ac anti-HBs: Anticorp de suprafață. Prezența sa indică imunitate (post-infecție sau post-vaccinare).
- Ac anti-HBc IgM: Markerul infecției acute.
- Ac anti-HBc IgG: Markerul contactului cu virusul (prezent în infecția acută, cronică și vindecată).
- AgHBe: Marker de replicare virală activă și contagiozitate înaltă.
- Ac anti-HBe: Apar în cursul seroconversiei, indicând o replicare virală redusă.
- ADN-VHB: Încărcătura virală, cel mai sensibil marker al replicării.
Tratament și Profilaxie
- Tratament:
- Hepatita acută: De obicei nu necesită tratament antiviral.
- Hepatita cronică: Tratamentul se face cu analogi nucleoz(t)idici (Entecavir, Tenofovir) sau, mai rar, cu Interferon pegylat.
- Profilaxie: Vaccinarea este extrem de eficientă și este inclusă în programul național. Se pot administra și imunoglobuline specifice (HBIG) post-expunere.
3. Hepatita Virală Acută Tip C (HVC)
Etiologie
- Virus: Virusul Hepatitic C (VHC), un virus ARN cu anvelopă, din familia Flaviviridae.
Epidemiologie
- Transmitere: Predominant parenterală (istoric: transfuzii; actual: utilizatori de droguri i.v.). Transmiterea sexuală și verticală este mai puțin eficientă decât la VHB.
Tablou Clinic
- Incubație: 40-120 de zile.
- Simptome: Infecția acută este asimptomatică în majoritatea cazurilor. Formele simptomatice sunt de obicei ușoare, cu creșteri moderate ale transaminazelor.
- Evoluție:
- Are o tendință foarte mare de cronicizare (aproximativ 65%).
- Spre deosebire de VHB, infecția cu VHC poate fi eradicată complet (“clearance viral”), obținându-se un răspuns virusologic susținut (RVS), considerat vindecare.
- Forma fulminantă este excepțională.
Investigații Paraclinice
- Markeri specifici:
Diagnosticul Serologic și Molecular al HVC
- ARN-VHC (viremia): Este primul marker care apare, la 10-14 zile de la infecție. Confirmă infecția activă.
- Ac anti-VHC: Apar tardiv (6-12 săptămâni), marcând “fereastra imunologică”. Prezența lor indică contactul cu virusul, dar nu fac diferența între infecția acută, cronică sau vindecată.
Tratament și Profilaxie
- Tratament:
- Hepatita cronică: Se tratează cu Antivirale cu Acțiune Directă (AAD), cum ar fi combinațiile Sofosbuvir/Velpatasvir sau Glecaprevir/Pibrentasvir. Aceste regimuri orale, de 8-12 săptămâni, duc la vindecare (RVS) în peste 95% din cazuri.
- Profilaxie: Nu există vaccin disponibil pentru VHC. Prevenția se bazează pe măsuri de reducere a riscurilor.
4. Hepatita Virală Acută Tip D (HVD)
Etiologie
- Virus: Virusul Hepatitic Delta (VHD), un virus ARN defectiv, care are nevoie de învelișul (AgHBs) al virusului B pentru a se replica și transmite.
Epidemiologie și Patogenie
- Condiție: Infecția cu VHD poate apărea doar la o persoană deja infectată cu VHB.
- Forme de infecție:
- Coinfecție VHB+VHD: Dobândirea simultană a ambelor virusuri. Evoluția este adesea bifazică (un puseu de citoliză pentru VHB, urmat de un al doilea pentru VHD). Riscul de cronicizare este redus (5-10%).
- Suprainfecție VHD peste VHB cronic: Un purtător cronic de VHB se infectează cu VHD. Aceasta duce la o exacerbare severă a bolii hepatice, cu risc mare de evoluție spre ciroză (80%) și forme fulminante.
Diagnostic și Tratament
- Diagnostic: Se face prin detectarea Ac anti-VHD (IgM pentru infecție acută).
- Tratament: Interferon pegylat.
- Profilaxie: Vaccinarea anti-VHB previne și infecția cu VHD.
5. Hepatita Virală Acută Tip E (HVE)
Etiologie
- Virus: Virusul Hepatitic E (VHE), un virus ARN fără anvelopă. Genotipurile 1 și 2 sunt umane, în timp ce 3 și 4 sunt zoonotice.
Epidemiologie
- Transmitere:
- Fecal-orală (Genotipurile 1, 2): Prin apă contaminată, în special în țările în curs de dezvoltare.
- Zoonotică (Genotipurile 3, 4): Prin consum de carne de porc insuficient preparată termic, în țările dezvoltate.
- Contagiozitate: Similară cu HVA.
Tablou Clinic
- Incubație: 2-9 săptămâni.
- Simptome: Similar cu HVA, de obicei autolimitată.
- Evoluție:
- NU se cronicizează la pacienții imunocompetenți.
- Risc de cronicizare la pacienții imunocompromiși (transplantați, HIV).
- Risc înalt de hepatită fulminantă (mortalitate ~20%) la femeile gravide în trimestrul III.
- Poate avea manifestări extrahepatice (neurologice, renale).
Diagnostic și Tratament
- Diagnostic: Serologic (Ac anti-VHE IgM/IgG) și molecular (ARN-VHE).
- Tratament:
- De obicei, suportiv.
- În formele severe sau cronice la imunodeprimați, se poate utiliza Ribavirina.
- Profilaxie: Nu există vaccin aprobat pe scară largă. Prevenția se bazează pe măsuri de igienă.