Search

SearchSearch

10. Agenții Fizici

Mar 26, 20259 min read

Agenţii Fizici

Cuprins

Introducere 10.1. Energia Electrică 10.1.1. Curentul electric - Electrocutarea 10.1.1.1. Definiție 10.1.1.2. Mod de producere 10.1.1.3. Efectele curentului electric 10.1.1.4. Tanatogeneza 10.1.1.5. Anatomie patologică 10.1.1.6. Şocul electric 10.1.1.7. Aspect juridic 10.1.2. Fulgeraţia (Trăsnetul) 10.1.2.1. Definiție 10.1.2.2. Efecte asupra organismului 10.1.2.3. Aspect medico-legal 10.2. Leziunile şi moartea produse prin frig (Hipotermia) 10.2.1. Acţiunea frigului 10.2.2. Factori de influență 10.2.3. Anatomia patologică în hipotermie 10.2.4. Expertiza medico-legală 10.3. Leziunile şi moartea prin temperatură înaltă (Hipertermia) 10.3.1. Arsurile 10.3.1.1. Etiologie 10.3.1.2. Anatomie patologică (Grade arsuri) 10.3.1.3. Şocul termic / Şocul combustional 10.3.1.4. Cauzele morţii în arsuri 10.3.1.5. Mecanisme tanato-generatoare 10.3.1.6. Expertiza medico-legală în arsuri 10.4. Radiaţiile Calorice (Supraîncălzirea) 10.4.1. Mecanisme de termoreglare 10.4.2. Forme clinice 10.4.3. Anatomie patologică 10.4.4. Insolaţia 10.5. Razele Roentgen (Razele X) şi Radiațiile Ionizante 10.5.1. Razele Roentgen (X) 10.5.1.1. Efecte locale 10.5.1.2. Efecte generale 10.5.2. Corpii radioactivi 10.5.2.1. Accidente locale 10.5.2.2. Accidente generale 10.5.3. Aspecte medico-legale (Responsabilitate medicală)

Introducere

Agenţii fizici capabili să determine leziuni medico-legale sunt:

  • Energia electrică
  • Frigul (hipotermia)
  • Temperatura înaltă (hipertermia)
  • Radiaţiile calorice
  • Radiaţiile Roentgen (X) și ionizante
  • Variaţiile presiunii atmosferice (disbarism - neabordat aici)

10.1. Energia Electrică

Leziunile şi moartea sunt produse prin:

  • Curent electric (industrial, tehnic, casnic) - Electrocutare.
  • Energie electrică naturală (atmosferică) - Fulgeraţie.

10.1.1. Curentul electric - Electrocutarea

10.1.1.1. Definiție

Electrocutarea defineşte apariţia unui complex morfofuncţional datorat trecerii curentului electric prin organism, având ca urmare moartea (imediată/tardivă) sau leziuni specifice la supravieţuitori.

10.1.1.2. Mod de producere

  • Contact direct:
    • Unipolar (între o fază și pământ).
    • Bipolar/Multipolar (între două sau mai multe faze, sau fază-nul).
  • Contact indirect:
    • Arc voltaic: Curentul trece printr-un strat de aer intermediar (1-35 mm).

10.1.1.3. Efectele curentului electric

  • Asupra organismului:
    1. Termic:
      • Arsuri electrice (Joule): Grad I-IV (carbonizare).
      • Marca electrică (electromarca): Leziune specifică! Zonă de necroză de coagulare, alb-cenușie sau gălbuie, dură, uscată, nedureroasă, bine delimitată, reproduce forma conductorului.
    2. Mecanic: Rupturi tegumentare (plăgi), musculare, de organe; fracturi osoase (prin contracții musculare violente).
    3. Biochimic:
      • Fenomene de electroliză: migrări ionice, tulburări permeabilitate membranară.
      • Edemul electrogen: Edem masiv, rapid instalat.
      • Metalizarea: Depunerea particulelor metalice din conductor pe/în tegument la locul de contact (vizibilă macroscopic/microscopic).
  • Asupra organelor:
    1. Sistem nervos central (SNC):
      • Curenţi puternici: Efect inhibitor (paralizie centri respiratori/cardiaci).
      • Curenţi slabi: Efect excitant.
    2. Musculatură:
      • Convulsii: Pot îndepărta victima de sursă (salvare posibilă).
      • Tetanizări: Contracție musculară susținută, atașare de sursă (duce la moarte).
      • Paralizia musculaturii respiratorii → deces.
    3. Inimă: Fibrilație ventriculară (cea mai frecventă cauză de deces la curenți de joasă tensiune), asistolie.

10.1.1.4. Tanatogeneza

  • a) Curenţi slabi (joasă tensiune): Asfixie (tetanizare mușchi respiratori), fibrilaţie ventriculară.
  • b) Curenţi intensitate mijlocie: Paralizie SNC, asfixie (tetanizare), fibrilaţie ventriculară.
  • c) Curenţi puternici (înaltă tensiune): Paralizie SNC (centri vitali bulbari).

10.1.1.5. Anatomie patologică

  • Marca electrică: Leziunea specifică la locul de intrare/ieșire.
  • Metalizarea: La locul de contact.
  • Edemul electrogen.
  • Arsurile electrice.
  • Leziuni distructive (mecanice).
  • Semne nespecifice de moarte subită sau asfixie.

10.1.1.6. Şocul electric

Acțiune generală a curentului asupra organismului. Timp instalare: secunde - ore (până la 2 zile). Manifestări:

  • Spasm muscular (local, generalizat).
  • Spasm vascular (HTA, tahicardie, aritmii).
  • Oprire respiraţie (stază pulmonară, hipoxie cerebrală/generală).
  • Pierdere conştienţă, tulburări SNC (frică, senzații luminoase, constricţie toracică).

Reversibilitate

Şocul este reversibil inițial (moarte aparentă). Reanimarea promptă este crucială.

10.1.1.7. Aspect juridic

  • Moarte accidentală: Frecventă (casnice, profesionale). Caz particular: accidente autoerotice.
  • Sinucidere: Rară.
  • Omor: Foarte rar. (Vezi Disimulare omor)

10.1.2. Fulgeraţia (Trăsnetul)

10.1.2.1. Definiție

Acţiunea curentului electric atmosferic asupra organismului, producând leziuni sau moartea.

  • Tipuri descărcări:
    • Fulger: Între doi nori.
    • Trăsnet: Între nori și sol (arc voltaic).
  • Caracteristici: Tensiune foarte mare (milioane V), temperatură înaltă (până la 20.000 °C).

10.1.2.2. Efecte asupra organismului

  • a) Mecanice:
    • Plăgi profunde, penetrante (similare arme foc/despicătoare).
    • Fracturi, dezarticulaţii.
  • b) Calorice:
    • Arsuri până la carbonizare.
    • Aprinderea hainelor.
    • Topirea obiectelor metalice.
  • c) Biochimice:
  • d) “Figura de trăsnet” (Figuri Lichtenberg):
    • Desen tegumentar caracteristic (ramură brad), dispare la câteva ore după moarte.
  • e) Efect electromagnetic:
    • Magnetizarea obiectelor metalice purtate.

Întotdeauna moarte accidentală.

10.2. Leziunile şi moartea produse prin frig (Hipotermia)

10.2.1. Acţiunea frigului

Mai frecventă la sugari, bătrâni, persoane în intoxicaţie alcoolică acută. Tipuri de acțiune:

  1. Locală (Degerături):
    • Grad I: Vasoconstricţie, tegumente cianotice → albe, durere → scădere sensibilitate.
    • Grad II: Eritem, edem, flictene sero-sanguinolente.
    • Grad III, IV: Necroză uscată ţesuturi.
    • Substrat microscopic: Endarterită.
  2. Generală (Hipotermie sistemică): La 24°C - 20°C temperatură corporală centrală, funcţiile organismului sunt abolite.
    • Termoreglare: Menținere temperatură prin: metabolism alimente, eliberare glicogen hepatic, vasoconstricţie periferică, încetare transpiraţie, contracţie muşchi piloerectori, implicare tiroidă/suprarenale etc.

10.2.2. Factori de influență

  1. Factori de mediu: Temperatura aerului, vânt (wind chill), umiditate, imersie în apă rece.
  2. Factori endogeni: Subalimentaţie, alcoolism, boli anemice/cardiace/endocrine, oboseală, vârste extreme.

10.2.3. Anatomia patologică în hipotermie

Constatări la cadavru:

  1. Lividităţi cadaverice roşii carminate: Datorită solubilității crescute a O2 în sânge la temperaturi joase și neutilizării lui de țesuturi.
  2. Rigiditate cadaverică de duritate lemnoasă: Înghețarea țesuturilor. Diagnostic diferențial: mobilizarea pielii pe planuri subiacente.
  3. Hemoliză: Postmortem accentuată.
  4. Pete Wischnewski (stomac): Infiltrate sanguine mici (2-4 mm), numeroase (până la 100), cafenii (clorhemină = HCl + sânge) în mucoasa gastrică. Lipsesc/mici în moarte rapidă.
  5. Semnul Ignatovski: Hemoragii în mușchii psoas iliaci.
  6. Serologie: Creşterea raport Adrenalină/Noradrenalină (> 24) - index de hipotermie (valoare discutabilă).

10.2.4. Expertiza medico-legală

  1. Investigare circumstanțe deces: Temperatură, condiţii atmosferice, factori predispozanți, intoxicaţie alcoolică.
  2. Examen cadavru: Lividităţi, rigiditate, pete Wischnewski, semn Ignatovski, leziuni locale (degerături), eventuale leziuni violenţă asociate.
  3. Serologie: Index hipotermie.
  4. Diagnostic: Dificil, adesea prin excluderea altor cauze de moarte. (Vezi Disimulare omor).

10.3. Leziunile şi moartea prin temperatură înaltă (Hipertermia)

10.3.1. Arsurile

Efecte:

  1. Local: Arsuri (grade, întindere → repercusiuni generale).
  2. General:

10.3.1.1. Etiologie

  • A. Căldură radiată de:
    • Corpuri solide (incandescente, încălzite).
    • Lichide fierbinţi (apă, lapte, grăsimi) - opărire.
    • Vapori (combustibili, apă).
    • Flăcări.
  • B. Substanţe chimice: Acizi, baze, fosfor, nitrat Ag, var nestins (arsuri chimice).
  • C. Curent electric: Flama electrică (arc voltaic), încălzire tisulară (efect Joule - arsuri electrice).
  • D. Radiaţii ultraviolete (UV).
  • E. Raze X, emanaţii radioactive (arsuri prin radiații).

10.3.1.2. Anatomie patologică (Grade arsuri)

  • Grad I (Eritem): Roșeață difuză, edem, durere. Eritemul dispare postmortem.
  • Grad II (Flictenă): Vezicule cu exudat serocitrin (leucocite, albumine). Moarte posibilă la > 2/3 suprafață corporală.
  • Grad III (Escară): Necroză piele (alb-cenuşie / galben-brună). Vindecare lentă, cicatrici (cheloide, pot limita mobilitatea → infirmitate). Complicaţii septice frecvente. Moarte posibilă la > 1/3 suprafață.
  • Grad IV (Carbonizare): Arsură profundă (toate straturile), distrucţie tisulară, desicaţie, scădere greutate. Aspect gangrenă uscată. Supravieţuire depinde de regiune/extindere.
    • Totală: Sursă puternică / acţiune îndelungată. Rămân dinţi, oase (~6 kg cenușă adult).
    • Parţială: Segmentară sau superficială extinsă.

10.3.1.3. Şocul termic / Şocul combustional

Forme clinice (Boala arșilor):

  1. Şoc primar (neurogen): Imediat după arsură (durere, frică, excitaţii vagale). Durează 2-3 ore.
  2. Şoc secundar (hipovolemic/toxic): Consecință plasmexodie (pierdere plasmă în spațiul interstițial, mai ales în zona arsă → edem) → scădere volum sanguin, hemoconcentraţie. Se adaugă hipoxie, acidoză, toxine din zona arsă. Acționează pe capilare → accentuează plasmexodia → cerc vicios (hipotensiune, hipoxie agravată).
  3. Şoc cronic al arşilor: Implică leziuni distrofice tardive.

10.3.1.4. Cauzele morţii în arsuri

  1. Precoce:
    • Şoc combustional.
    • Complicaţii infecţioase precoce (septicemii Gram negativi, pneumonii).
    • Insuficienţă renală acută (rinichi de şoc).
    • Sindrom supraîncărcare terapeutică.
  2. Tardive:
    • Septicemie.
    • Insuficienţă renală.
    • Hemoragie digestivă (ulcere Curling gastro-duodenale).
    • Insuficienţă hepato-renală.
    • Accidente trombo-embolice.

10.3.1.5. Mecanisme tanato-generatoare

  1. Primar: Şoc combustional (modificări şoc ~6h, toxemie ~24h, infecţie ~48h).
  2. Secundar: Insuficienţă renală, tromboze/embolie pulmonară, peritonite (perforaţie ulcere), leziuni distrofice (şoc cronic).

10.3.1.6. Expertiza medico-legală în arsuri

Obiective:

  1. Determinarea naturii agentului termic:
    • Flacără: Leziuni ascendente (aprindere haine), depozite fum/funingine.
    • Lichide fierbinţi (opărire): Leziuni descendente, fără depozite fum. >100°C → escare moi albe; <100°C → eritem, flictene; >80°C → cade părul.
    • Contact metale topite/corp incandescent: Arsuri limitate, grave.
  2. Demonstrarea caracterului vital al arsurilor:
    • Lichid flictenular: Leucocite crescute, reţea fibrină → arsură intravitală.
    • Prezența CO în sânge (carboxihemoglobină): Dovedește că victima a trăit (respirat) în focarul incendiului.
    • Funingine în căi respiratorii/alveole: Asemănător (la arși în spațiu închis).
  3. Particularităţi:
    • Sub înveliş la carbonizaţi: Bine păstrate urme violenţă anterioară.
    • Leziuni arme albe, arme foc, toxice (As, Pb, Hg) pot fi identificate în cadavre carbonizate.
    • Provenienţa oase calcinate: Examen histologic, chimic cenușă.
    • Identificare cadavre carbonizate: Examen stomatologic, antropologic (oase), obiecte metal, sistem haversian osos.
  4. Aspect juridic:
    • Suicid: Rar (motive religioase, socio-politice).
    • Accident.
    • Omor: Victime fără apărare; disimulare omor / întârziere identificare prin carbonizare cadavru. (Vezi Disimulare omor).

Aspecte Particulare

Torturi (flăcări, metale incandescente). Persoane cu rezistenţă crescută (istorie, circ). Combustia spontană (fenomen controversat, intens mediatizat).

10.4. Radiaţiile Calorice (Supraîncălzirea)

10.4.1. Mecanisme de termoreglare (Pierdere căldură)

  • Transpiraţie.
  • Eliminare vapori prin respiraţie.
  • Reacţii circulatorii periferice (vasodilatație).
  • Convecţie.
  • Iradiere.

Piedici pentru pierderea căldurii: Îmbrăcăminte, umiditate crescută aer, stagnare aer.

10.4.2. Forme clinice (Leziuni prin supraîncălzire)

  1. Sincopă trecătoare (Șoc caloric ușor): Paloare, hipotensiune, hipertermie; poate mima intoxicație alimentară (vărsături, diaree, crampe).
  2. Tetanizare dureroasă musculară (Crampe calorice): Sete, cefalee, ameţeli, dispnee, transpiraţii, depresie psiho-motorie, tetanizare musculară.
  3. Forme hipoxice / hiper-piretice (Șoc caloric grav / Epuizare calorică): Precomă: rezoluţie musculară, tulburări sensibilitate, convulsii epileptiforme, excitaţie delirantă.

10.4.3. Anatomie patologică

  • Hipertermie postmortem (câteva ore).
  • Putrefacţie accelerată.
  • Hemoragii, stază SNC; microscopic: necroze celulare, edem.
  • Organe: Peteşii subendocardice/subpleurale. Moarte tardivă: nefrită, necroze ficat, focare bronhopulmonare.

10.4.4. Insolaţia

  • Cauza: Acţiune căldură solară + raze UV asupra SNC.
  • Context: Muncitori aer liber neprotejaţi, sportivi, adormire la soare.
  • Simptome:
    • Faza 1: Cefalee, jenă precordială, piele uscată/fierbinte.
    • Faza 2: Mioză, puls filiform, redoare ceafă, vărsături, convulsii epileptiforme.
  • Evoluţie:
    1. Comă → Deces.
    2. Tulburări psihice (delir halucinator terifiant, impulsiuni suicidare).
    3. Vindecare (frecvent cu sechele: cefalee, confuzie, demenţă).
  • Diagnostic diferenţial: Intoxicaţie etilică, come toxice, meningită acută, HTA.
  • Anatomie patologică: Congestie, hiperemie marcată, sufuziuni hemoragice meninge/ax cerebrospinal, stază organe.

10.5. Razele Roentgen (Razele X) şi Radiațiile Ionizante

10.5.1. Razele Roentgen (X)

Accidente frecvente la început sec. XX (necunoaştere utilizare).

10.5.1.1. Efecte locale

Apar după doză prea mare / expunere prelungită, cu latență.

  1. Eritem Roentgenian: Latență 10-15 zile. Piele aspră, uscată, descuamare, pigmentaţie trecătoare, epilaţie temporară.
  2. Radiodermita: Latență 12-15 zile. Eritem accentuat, pruriginos → exulcerare epiderm, derm denudat dureros. Evoluție: a) vindecare fără cicatrizare; b) radiodermită cronică (atrofie cutanată, ulcerare, malignizare).
  3. Radionecroza: Latență ~15 zile. a) Forme uşoare: sfacelare piele; b) Forme grave: interesează părți moi în profunzime. Dureri intense (nervi intacți în țesut sfacelat).
  4. Leziuni osoase: Oprire creştere os (cartilaje conjugare sensibile).

10.5.1.2. Efecte generale

În iradiere durată/masivă.

  1. Forme uşoare: Câteva ore post-iradiere: vărsături, cefalee, ameţeli, hipotensiune, hipertermie. Creştere albuminurie (distrugeri tisulare masive).
  2. Forme grave:
    • Moarte (câteva ore).
    • Anemie gravă (nu reacţionează la tratament).
    • Panmieloftizie radiologică: Scădere hematii/leucocite sub limite compatibile cu viaţa.
    • Accidente HIC (edem post-liză tumorală intracraniană).

10.5.2. Corpii radioactivi

Acţionează prin iradiaţii (accidente profesionale/terapeutice).

10.5.2.1. Accidente locale

  • Dermite.
  • Necroze osoase (latență > 5 ani).
  • Neoplasm pulmonar (inhalare emanaţii).

10.5.2.2. Accidente generale

  • Leucopenie (neutropenie, eozinopenie).
  • Leucemii (limfoidă, mieloidă).
  • Anemii.

10.5.3. Aspecte medico-legale (Responsabilitate medicală)

(Vezi Răspundere Medicală) Se evaluează:

  1. Necesitatea tratamentului pentru boala pacientului.
  2. Aplicarea corectă a tratamentului (doză, tehnică).

Sensibilitate Anormală

Existența unei sensibilități neobișnuite a bolnavului poate înlătura responsabilitatea medicului.

Graph View

Backlinks

  • No backlinks found