INFECŢIILE NEONATALE


Obiective educaţionale

  • Să enumere factorii de risc pentru septicemie neonatală.
  • Să facă diagnosticul pozitiv şi diagnosticul diferenţial de septicemie precoce şi tardivă.
  • Să enumere principiile de tratament în septicemia neonatală.

Introducere

  • Septicemia neonatală – are importanţă deosebită pentru neonatologie, datorită incidenţei sale, a ratei de mortalitate și a consecinţelor pe termen lung la supravieţuitori.
  • Rata mortalităţii prin septicemie:
    • 3-50% în septicemia precoce
    • 2-40% în septicemia tardivă

Definiţie

  • Septicemia neonatală = infecţie bacteriană generalizată, cu manifestări clinice grave de boală şi hemocultură pozitivă, în prima lună de viaţă.

Epidemiologie

  • Incidență: 1-4 / 1000 nou născuţi vii.
  • Incidenţa a scăzut în momentul introducerii profilaxiei cu antibiotice intrapartum pentru streptococ de grup B (SGB).
  • Septicemia tardivă este predominantă la nou născuţii cu greutate mică la naştere (VLBW) - 21% din VLBW.
  • Mortalitatea: 18% la VLBW infectat faţă de 7% la cel neinfectat.

Patogeneză

  • Nou-născutul este protejat intrauterin de microorganisme prin placentă şi membrane.
  • Expunerea la microorganisme:
    • Intrauterin: Transplacentar (ex: Virusul rubeolei).
    • Intrapartum: Ascensionarea prin membrane rupte sau trecerea prin filiera pelvigenitală.
    • Postpartum: De la mamă sau personalul medical.

Colonizarea nou născutului

  • Natura colonizării depinde de flora din filiera pelvigenitală şi flora din mediul postnatal.
  • Colonizarea intestinală: enterobacterii, Lactobacillus spp, Bifidobacterii spp.
    • !!!Alimentaţia la sân – limitează colonizarea cu enterobacterii în favoarea bifidobacteriilor.
  • Colonizarea tractului respirator superior: rapidă.
  • Colonizarea tegumentelor: foarte rapidă, cu stafilococi.

Colonizat ≠ Infectat


Factori de risc

A. Materni (importanți pentru septicemia precoce)

  1. Naşterea prematură: Corioamniotita subclinică poate declanşa ruperea prematură de membrane.
  2. Ruperea prematură de membrane > 18 ore.
  3. Portajul cervicovaginal de streptococ de grup B (SGB):
    • 10-30% colonizare cu SGB → Septicemie 1-2%
    • Naștere prematură + portaj → Risc de septicemie 15,2%
    • Membrane rupte > 24 ore + portaj → Risc de septicemie 10,7%
  4. Mama febrilă în travaliu:
    • Febra > 37,5°C crește riscul de 4 ori.
    • Febra > 38°C crește riscul de 10 ori.
  5. Infecţia urinară maternă (bacteriuria).

B. Neonatali

  1. Greutatea mică la naştere (< 1500g).
  2. Prematuritatea extremă.
  3. Resuscitarea la sala de naştere (suferinţă fetală, asfixie).
  4. Manevre invazive de îngrijire (catetere, recoltări repetate, gavaj).
  5. Sexul masculin.
  6. Rasa neagră.

Semnele clinice de septicemie neonatală

Semne precoce

La debut, semnele clinice sunt subtile, incluzând:

  • Nou-născutul “nu este bine” – modificări ale comportamentului, reactivității.
  • Modificări de temperatură (instabilitate).
  • Accentuarea unui icter fiziologic.
  • Apneea – mai ales la prematur, este un semn precoce de infecţie.
  • Tahipneea – detresă respiratorie uşoară.
  • Semne cardiovasculare: tahicardie > 160 bătăi/min, tegumente marmorate, timp de recolorare capilară > 3sec.
  • Semne gastrointestinale: vărsături, modificări de tranzit, meteorism abdominal.
  • Iritabilitate, geamăt.
  • Curbă ponderală nesatisfăcătoare.
  • Peteşii cutanate.

Semne tardive

Simptomatologie variată pe aparate şi sisteme:

  • Stare generală: somnolenţă, refuzul alimentaţiei, instabilitate termică.
  • Aparat respirator: sindrom de detresă respiratorie (dispnee, geamăt, apnee, cianoză).
  • Aparat cardio-vascular: tahicardie, hipotensiune, şoc, scleredem, edem.
  • Aparat digestiv: icter, hepatomegalie, anorexie, vărsături, distensie abdominală.
  • Semne cutanate: purpură, peteşii, necroze cutanate.
  • Tulburări metabolice: hipo/hiperglicemie, acidoză metabolică.
  • Sistem nervos: convulsii, bombarea fontanelei anterioare, redoarea cefei, letargie.

Clasificarea infecţiilor neonatale

I. Sepsis precoce

  • Septicemie fulminantă cu debut în primele 24 ore până la 7 zile, frecvent asociată cu meningită sau pneumonie.
  • Sursa infecției: Germeni materni.
  • Factori predispozanţi: ruptura prematură de membrane, infecţie urinară maternă, prematuritate.
  • Agenţii etiologici:
    • Streptococul de grup B (SGB)
    • Bacili Gram negativi: E. Coli, H. Influenzae, Listeria monocytogenes
    • Anaerobi, Fungi, Chlamydia trachomatis.
  • Tablou clinic: Diagnosticul este dificil, simptomatologia fiind superpozabilă cu SDR, asfixia la naştere, pneumonia.

II. Sepsis tardiv

  • Debutează după vârsta de 48 de ore.
  • Sursa infecției: Mediu postnatal.
  • Factori predispozanţi: Prematuritate (<1000g), manopere invazive, secții de TI supraaglomerate, igienă precară.
  • Agenţii etiologici:
    1. Gram negativi (Klebsiella, E. Coli, Serratia) - în ţările în curs de dezvoltare.
    2. Stafilococ auriu/coagulazo-negativ - în ţările dezvoltate.
    3. Fungi (Candida) - în ţările dezvoltate.
  • Tablou clinic: Debut insidios, necaracteristic, între ziua 7-14 de viaţă (apnee, tahipnee, marmorare, ascensiuni febrile, etc.).
  • Infecţia de cateter:
    • Criterii de diagnostic: Același germen pe cateter și în hemocultură, răspuns favorabil la îndepărtarea cateterului.

Diagnostic

  • Diagnosticul clinic este dificil.
  • Utilizarea de scoruri de severitate (SNAP-II, SNAPPE-II) are valoare predictivă.

Investigaţii paraclinice de rutină

  1. Hemoleucogramă: leucopenie (< 5000/mm³), neutropenie (< 2000/mm³), raport neutrofile imature/totale > 0,2.
  2. Hemocultură.
  3. Culturi din leziuni, culturi periferice.
  4. Examen de urină şi urocultură (nu în primele 24h).
  5. Radiografie toracică.
  6. Reactanţi de fază acută:
    • Proteina C reactivă (PCR): Crește la 4-6 ore, vârf la 36-50 ore. Utilă în monitorizarea tratamentului.
    • Procalcitonina (PCT): Crește la 6-8 ore, vârf la 12 ore.
  7. Puncție lombară: la nou-născuții simptomatici sau cu hemoculturi pozitive.
  8. Teste moderne: Profil proteomic, determinarea TLR, PCR pentru genom bacterian.

Diagnostic diferenţial

  • Tahipneea tranzitorie
  • Sindrom de aspiraţie meconială
  • Hemoragie cerebrală
  • Infecţii virale congenitale
  • Malformaţii cardiace congenitale cianogene
  • Erori înnăscute de metabolism

Tratament

Profilaxie

  • Profilaxia infecţiei cu streptococ de grup B:
    • Screening la toate gravidele la 35-37 săptămâni.
    • Administarea de ampicilină sau penicilină în travaliu la purtătoare.
  • Precauţii standard: respectarea asepsiei şi antisepsiei.

Antibioterapie

  • Sepsis precoce: Ampicilină/penicilină + Gentamicină.
  • Sepsis tardiv:
    • Vancomicină (pentru stafilococ) + aminoglicozid + cefalosporină generaţia III (ex: ceftazidim).
  • Antibioterapia definitivă se ghidează după rezultatele culturilor.
  • Durata terapiei: 7-10 zile pentru infecție confirmată cu răspuns bun; se poate opri la 72 ore dacă infecția este infirmată.

Tratament suportiv şi al complicaţiilor

  1. Asigurarea neutralităţii termice şi a aportului de oxigen.
  2. Combaterea şocului şi corectarea tulburărilor cardio-circulatorii (plasmexpandere, Dopamină, Dobutamină).
  3. Corectarea tulburărilor hidroelectrolitice, acido-bazice şi a hipoglicemiei.
  4. Combaterea CID (plasmă proaspătă, vitamina K, concentrate trombocitare).
  5. Tratamentul convulsiilor.

Tratament adjuvant imunologic

  1. Imunglobuline nespecifice intravenoase.
  2. Factor de stimulare a coloniilor granulocitare (rhG-CSF).
  3. Transfuzia de granulocite (la nou-născuții cu neutropenie).

Concluzii

  • Cunoaşterea factorilor de risc materni şi neonatali are importanţă deosebită pentru un diagnostic precoce.
  • În septicemia neonatală trebuie diferenţiate cele două forme: precoce şi tardivă.
  • Tabloul clinic sumar, deloc sugestiv, poate constitui totuşi un debut de septicemie.
  • Examinarea clinică şi paraclinică în dinamică este cheia diagnosticului precoce.
  • În lipsa unui tratament adecvat, precoce instituit, mortalitatea creşte semnificativ.