Search

SearchSearch

1. Cadrul Nozologic

Mar 26, 202518 min read

An IV - Introducere și Cadrul Nozologic

Cuprins

Introducere 1. Cadrul Nozologic 1.1. Baze Juridice 1.1.1. Probe Medico-Legale și Roluri 1.1.2. Organizarea Asistenței Medico-Legale 1.1.3. Cazuri de Expertiză Obligatorie (Legea 459/2001) 1.1.4. Tipuri de Expertize Medico-Legale 1.1.5. Contribuții Probatorii Medico-Legale la Elementele Infracțiunii 1.2. Legislație Art. 63 C.P.P - Probele și Aprecierea Lor Art. 64 C.P.P. - Mijloacele de Probă Art. 114 C.P.P. - Constatarea Medico-Legală Art. 116 C.P.P. - Ordonarea Efectuării Expertizei Art. 117 C.P.P. - Expertize Obligatorii Art. 118 C.P.P. - Procedura Expertizei Art. 119 C.P.P. - Experți Oficiali Art. 120 C.P.P. - Lămuriri Date Expertului și Părților Art. 121 C.P.P. - Drepturile Experților Art. 122 C.P.P. - Raportul de Expertiză Art. 123 C.P.P. - Conținutul Raportului Art. 124 C.P.P. - Supliment de Expertiză Art. 125 C.P.P. - Noua Expertiză Art. 50 C.P.P. - Abținerea Art. 51 C.P.P. - Recuzarea Art. 54 C.P.P. - Incompatibilitatea Expertului Art. 198 C.P.P. - Amenda Judiciară Art. 199 C.P.P. - Procedura Amenzii Judiciare Art. 442 C.P.P. - Executarea Amenzii Judiciare Art. 464 C.P.P. - Contestația Amenzii Judiciare Art. 17 C.P. - Infracțiunea Art. 18 C.P. - Pericolul Social Art. 19 C.P. - Vinovăția Art. 73 C.P. - Circumstanțe Atenuante Art. 75 C.P. - Circumstanțe Agravante Cauze care Înlătură Caracterul Penal al Faptei Art. 44 C.P. - Legitima Apărare Art. 45 C.P. - Starea de Necesitate Art. 46 C.P. - Constrângerea Fizică și Constrângerea Morală Art. 47 C.P. - Cazul Fortuit Art. 48 C.P. - Iresponsabilitatea Art. 49 C.P. - Beția Independentă de Voința Făptuitorului Art. 50 C.P. - Minoritatea Art. 51 C.P. - Eroarea de Fapt Art. 145 C.P. - Public Art. 147 C.P. - Funcționar Public și Funcționar

Introducere

Definiție și Scop Medicina Legală

Medicina legală utilizează atât probe obţinute prin percepere directă cât şi probe obţinute prin raţionamente ştiinţifice, plecând de la constatări directe; ea apelează la progresul tehnologic şi biologic pentru a putea trece de la eventualitate la certitudine. Expertiza medico-legală este o probă ştiinţifică ce se efectuează de către specialişti pe baza unui material concret (autopsie, expertiză a persoanelor în viaţă, expertize de laborator şi pe acte). Medicina legală este o specialitate medicală care utilizează cunoştinţele medico-biologice pentru descoperirea unui adevăr material care reprezintă o probă ştiinţifică în desfăşurarea procesului judiciar.

Quote

În lupta ei pe cale ştiinţifică cu violenţa, obtuzia şi ignoranţa, medicina legală este o revanşă pe care ştiinţa o dă unor nonvalori, pentru afirmarea adevărului. Prin ineditul activităţii sale, este o cale proprie de stimulare permanentă a inteligenţei şi curiozităţii ştiinţifice, în efortul său de activitate corectă a justiţiei.

Conținutul Medicinei Legale

Conţinutul său se referă la:

  1. Aplicarea spiritului juridic în profesiunea medicală în vederea protejării intereselor legitime ale pacienţilor şi medicilor.
  2. Aplicarea cunoştinţelor medicale şi biologice în ajutorul justiţiei.

Domeniul de activitate:

Relaţiile cu dreptul:

Paraspecialități

Din medicina legală s-au desprins paraspecialităţi ca:

1. Cadrul Nozologic

1.1. Baze Juridice

1.1.1. Probe Medico-Legale și Roluri

Probele medico-legale pot fi:

Juristul trebuie să cunoască problemele de rezolvat în fiecare caz în parte, el va formula întrebările, iar sarcina rezolvării lor revine expertului. De aici decurge obligativitatea cunoaşterii întrebărilor medico-legale ridicate de problematica speţei pentru verificarea versiunilor de anchetă, întrebări care trebuiesc puse de juristi.

1.1.2. Organizarea Asistenței Medico-Legale

Sectorul de asistenţă medico-legală este subordonat Ministerului Sănătăţii.

Legislație Relevantă

  • Legea nr 459/2001
  • OG 57/2001
  • Legea 271/2004
  • Legea nr. 202/2010 – „Mica Reformă” (publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010)

Conform legislației în vigoare, sectorul are trei atribuţii:

  1. De a oferi mijloace de probă organelor judiciare şi de stat.
  2. De a asigura progresul cercetării ştiinţifice medico-legale.
  3. De a contribui la calitatea actului medical, prin sesizarea şi rezolvarea unor situaţii litigioase de practică medicală.

Aceste sarcini sunt rezolvate de instituţii medico-legale precum:

  • Cabinetele medico-legale: din oraşe nereşedinţe de judeţ.
  • Serviciile Judeţene medico-legale (Serviciile medico-legale): din oraşele reşedinţă de judeţ, care deservesc judeţul respectiv. (Vezi Art. 119 C.P.P.)
  • Institutele medico-legale: cu competenţă superioară pe mai multe judeţe pe care le supervizează, situate în centrele universitare existente în anul 1966.
  • Institutul Naţional de Medicină Legală Prof.Dr. Mina Minovici: cu competenţă pe toata ţara.

Fiecare din aceste instituţii are o competenţă medico-legală proprie.

1.1.3. Cazuri de Expertiză Obligatorie (Legea 459/2001)

Obligativitate Expertiză Medico-Legală

Conform Legii 459/2001, expertiza medico-legală este obligatorie în caz de:

Noile expertize se efectuează în mod obligatoriu în comisie, cu medici în grade ştiinţifice cel puţin egale cu cei care au efectuat prima expertiză şi se avizează obligatoriu de catre Institutele medico-legale.

1.1.4. Tipuri de Expertize Medico-Legale

Expertizele sunt de următoarele tipuri:

1.1.4.1. Expertize pe cadavru

Autopsie Obligatorie

Autopsia este obligatorie în:

1.1.4.2. Expertize pe persoane

Expertize Obligatorii în Comisie (pe persoane)

Condiții Speciale Examinare: (Vezi Metodologie Examinare Persoane)

  • La examinările ginecologice asistă o persoană de sex feminin.
  • La examinarea deţinuţilor asistă o persoana din personalul de pază.
  • Părinţii asistă la examinarea minorilor.
1.1.4.3. Expertize pe bază de lucrări pe acte
  • Atunci când obiectul expertizei nu permite expertiza pe persoană sau pe cadavru.
1.1.4.4. Expertize de laborator

1.1.5. Contribuții Probatorii Medico-Legale la Elementele Infracțiunii

Contribuții la:

1.2. Legislație

Referințe legislative principale: Codul de Procedură Penală (C.P.P.), Codul Penal (C.P.)

Art. 63 C.P.P - Probele și Aprecierea Lor

Constituie probă orice element care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

Art. 64 C.P.P. - Mijloacele de Probă

Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt:

  • Declaraţiile învinuitului sau inculpatului, ale părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor,
  • Înscrisurile,
  • Înregistrările audio sau video, Fotografiile,
  • Mijloacele materiale de probă,
  • Constatările tehnico-ştiinţifice,
  • Constatările medico-legale şi Expertizele medico-legale.

Art. 114 C.P.P. - Constatarea Medico-Legală

Cazuri Constatare Medico-Legală

Organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale și cere organului medico-legal competent să o efectueze în caz de:

Exhumare

Exhumarea pentru constatarea cauzelor morţii se face numai cu încuviinţarea procurorului.

Art. 116 C.P.P. - Ordonarea Efectuării Expertizei

Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală sau instanţa dispune (la cerere sau din oficiu) efectuarea unei expertize. (Vezi Cadrul legislativ expertiză pe cadavru)

Art. 117 C.P.P. - Expertize Obligatorii

Expertize Obligatorii

  • Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în:
    • Omor deosebit de grav.
    • Când organul de urmărire penală sau instanţa are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului/inculpatului (leagă de Iresponsabilitate).
    • Expertiza se efectuează în instituţii de specialitate.
    • Organul de urmărire penală (cu aprobarea procurorului) sau instanţa dispune internarea pe timpul necesar (se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie - Vezi Internarea Medicală Obligatorie).
  • Efectuarea unei expertize (medico-legale) este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.

Art. 118 C.P.P. - Procedura Expertizei

  • Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanţă, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 al. 2.
  • Fiecare dintre părţi are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei.

Art. 119 C.P.P. - Experți Oficiali

  • Dacă există experţi medico-legali sau oficiali în specialitatea respectivă, nu poate fi numit expert o altă persoană, decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.
  • Când expertiza urmează a fi efectuată de un Serviciu medico-legal, organul de urmărire penală sau instanţa se adresează acestora pentru efectuarea expertizei.
  • Când Serviciul medico-legal consideră necesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.

Art. 120 C.P.P. - Lămuriri Date Expertului și Părților

  • Organele de urmărire penală şi instanţa fixează un termen la care sunt chemate părţile şi expertul.
  • Atunci se aduce la cunoştinţa acestora:
    • Obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă.
    • Li se pune în vedere că au dreptul să facă observaţii, şi că pot cere modificarea sau completarea lor.
  • Părţile mai sunt încunoştinţate că au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.
  • După acestea, organul de urmărire penală sau instanţa pune în vedere expertului termenul în care urmează să fie efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe şi părţile.

Art. 121 C.P.P. - Drepturile Experților

Expertul are dreptul:

  • Să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. (În cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire penală).
  • Poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei cu privire la anumite fapte sau împrejurări ale cauzei.
  • Părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penală, sau de instanţă, pot da expertului explicaţiile necesare.

Art. 122 C.P.P. - Raportul de Expertiză

  • După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris.
  • Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport; dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate se consemnează în el sau într-o anexă.
  • Raportul se depune la organul de urmărire penală sau la instanţa care a dispus efectuarea expertizei.

Art. 123 C.P.P. - Conținutul Raportului

Raportul cuprinde: (Vezi Redactarea Raportului)

  1. Partea introductivă:
    • Obiectul materialului pe baza căruia a fost făcută.
    • Dacă părţile au participat sau au dat explicaţii.
  2. Descrierea operaţiilor:
    • Obiecţiile sau explicaţiile părţilor.
    • Analiza acestora în lumina celor constatate de expert.
  3. Concluziile:
    • Răspunsuri la întrebări.
    • Părerea expertului asupra obiectului expertizei.

Art. 124 C.P.P. - Supliment de Expertiză

  • Când organul de urmărire penală sau instanţa constată, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză, fie de către acelaşi expert, fie de către altul.
  • De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiză. (Ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor).
  • Lămuriri suplimentare în scris pot fi cerute şi Serviciului medico-legal, care a efectuat expertiza.

Art. 125 C.P.P. - Noua Expertiză

Dacă organul de urmărire penală sau instanţa are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize.

Art. 50 C.P.P. - Abținerea

Persoana incompatibilă este obligată să declare (…) că se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate (…).

Art. 51 C.P.P. - Recuzarea

În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, poate fi recuzată (…) de oricare dintre părţi (…).

Art. 54 C.P.P. - Incompatibilitatea Expertului

  • Dispoziţiile art. 48, 50-53 (…) se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.

Incompatibilitate Expert vs Martor

  • Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauza.
  • Calitatea de martor are întâietate.
  • Participarea ca expert de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie un motiv de recuzare.

Art. 198 C.P.P. - Amenda Judiciară

Amenda Judiciară - Sancțiuni (20.000-100.000 lei vechi - sumă neactualizată)

Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară: a) Neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor (…) dacă prin acestea s-au provocat întârzieri (…). b) Lipsa nejustificată a martorului sau expertului legal citat. c) Tergiversarea de către expert a îndeplinirii însărcinărilor primite. g) Neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acestora.

Art. 199 C.P.P. - Procedura Amenzii Judiciare

  • Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de instanţă prin încheiere.
  • Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile (…).
  • Dacă persoana justifică (…), organele de urmarire penala sau instanţa, dispun scutirea sau reducerea amenzii.

Art. 442 C.P.P. - Executarea Amenzii Judiciare

  • Amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.
  • Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras (…) organului care, potrivit legii, execută amenda penală.
  • Executarea amenzii judiciare se face de organul arătat în aliniatul precedent.

Art. 464 C.P.P. - Contestația Amenzii Judiciare

Contestaţia contra executării amenzii judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare.

Art. 17 C.P. - Infracțiunea

Definiție Infracțiune

Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art. 18 C.P. - Pericolul Social

  • Fapta care prezintă pericol social (…) este orice acţiune sau inacţiune, prin care se aduce atingere uneia din valorile art.1.CP (…) şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
  • La stabilirea gradului de pericol social se ţine seama de:
    • Modul şi mijloacele de săvârşire a faptei.
    • Scopul urmărit.
    • Împrejurările în care a fost comisă.
    • Urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
    • Persoana sau conduita făptuitorului.

Art. 19 C.P. - Vinovăția

Definiție Vinovăție (Intenție / Culpă)

Vinovăţia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

Intenție: Fapta este săvârşita cu intenţie când infractorul:

  1. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea ei prin săvârşirea ei (intenție directă).
  2. Prevede rezultatul faptei, şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui (intenție indirectă / eventuală).

Culpă: Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:

  1. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (culpă cu prevedere / uşurinţă).
  2. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă (culpă simplă / neglijenţă). (Vezi Răspundere Medicală - Culpa)

Art. 73 C.P. - Circumstanțe Atenuante

Circumstanţe atenuante ale unei infracţiuni sunt următoarele împrejurări:

  1. Depăşirea limitei legitimei apărări sau ale stării de necesitate.
  2. Săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Art. 75 C.P. - Circumstanțe Agravante

Circumstanţe agravante ale unei infracţiuni sunt:

  1. Săvârşirea infracţiunii de 3 sau mai multe persoane împreună.
  2. Săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, sau prin metode/mijloace ce prezintă pericol public.
  3. Săvârşirea infracţiunii de un major, dacă a fost comisă împreună cu un minor.
  4. Săvârşirea infracţiunii din motive josnice.
  5. Săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată.
  6. Săvârşirea infracţiunii de o persoana care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate.

Cauze care Înlătură Caracterul Penal al Faptei

Art. 44 C.P. - Legitima Apărare

Definiție Legitima Apărare

  • Nu constitue infracţiune fapta prevazută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
  • Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
  • Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărari proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul (Vezi Circumstanțe atenuante).
Art. 45 C.P. - Starea de Necesitate

Definiție Starea de Necesitate

  • Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală savarşită în stare de necesitate.
  • Este în stare de necesitate acela care savârşeste fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public.
  • Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a savârşit fapta şi-a dat seama ca pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat (Vezi Circumstanțe atenuante pentru depășirea limitelor).
Art. 46 C.P. - Constrângerea Fizică și Constrângerea Morală

Definiție Constrângere Fizică / Morală

  • Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală savârşită din cauza unei constrângeri fizice careia făptuitorul nu i-a putut rezista.
  • De asemenea, nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală savârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia, şi care nu putea fi înlaturat în alt mod.
Art. 47 C.P. - Cazul Fortuit

Definiție Caz Fortuit

Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al carei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Art. 48 C.P. - Iresponsabilitatea

Definiție Iresponsabilitate

Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, sau nu putea fi stăpân pe ele. (Vezi Expertiza medico-legală psihiatrică)

Art. 49 C.P. - Beția Independentă de Voința Făptuitorului

Definiție Beție Involuntară

(Articolul se referă la situația în care starea de beție completă și accidentală, care a anulat discernământul, nu a fost produsă voluntar de făptuitor).

Art. 50 C.P. - Minoritatea

Răspunderea Penală a Minorului

  • Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.
  • Minorul care are vârsta între 14-16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ (Vezi Expertiza psihiatrică a minorului).
  • Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.
Art. 51 C.P. - Eroarea de Fapt

Definiție Eroare de Fapt

  • Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii, sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
  • Nu constitue o circumstanţă agravantă împrejurarea pe care infractorul NU a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.
  • Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi faptelor savârşite din culpă pe care legea penala le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei.
  • Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale NU înlătură caracterul penal al faptei (Eroarea de drept).

Art. 145 C.P. - Public

Prin termenul public se înţelege:

  • Tot ceea ce priveşte autorităţile publice.
  • Instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.
  • Administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică.
  • Serviciile de interes public.
  • Bunurile de orice fel care, potrivit legii sunt de interes public.

Art. 147 C.P. - Funcționar Public și Funcționar

  • Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, (retribuită sau nu), în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.
  • Prin functionar se înţelege persoana menţionată în al. 1 , precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Graph View

Backlinks

  • No backlinks found