Medicamentele Antihipertensive

Cuprins


1. Introducere

Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă creșterea persistentă a tensiunii arteriale sistolice și diastolice peste valorile de 140/90 mmHg. Este cea mai frecventă dintre bolile cardiovasculare și o importantă problemă de sănătate publică. HTA persistentă poate cauza leziuni vasculare ireversibile renale, cardiace și cerebrale.

2. Epidemiologie și Prevalență

2.1. Prevalența bolilor cardiovasculare

Prevalența bolilor cardiovasculare este semnificativă, cu milioane de persoane afectate în întreaga lume. HTA este una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate cardiovasculară.

2.2. Prevalența în România

Conform studiilor SEPHAR (I, II și III):

  • Prevalența generală a HTA este de 40,5% (44,5% dacă se adaugă sindromul metabolic).
  • HTA sistolică izolată este prezentă la 38% din pacienți.
  • 39% dintre pacienții hipertensivi urmează tratament.
  • Doar 7% dintre pacienții tratați au un control bun al HTA.

3. Diagnosticul și Etiologia HTA

3.1. Diagnosticul HTA

Diagnosticul de HTA se bazează pe măsurări repetate ale tensiunii arteriale. Boala este asimptomatică, de aceea măsurarea repetată și monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) și automonitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu (ATAD) sunt esențiale pentru diagnostic.

3.2. Etiologia HTA

  • Hipertensiunea arterială esențială: 85-90% din cazuri.
  • Hipertensiunea arterială secundară: renală, endocrină, cardiovasculară (10-15%).

3.3. Factorii de risc

  • Ereditatea (30-60%)
  • Hiperlipidemia
  • Fumatul
  • Diabetul zaharat
  • Obezitatea
  • Alcoolul
  • Aportul crescut de sodiu

Factorii de risc majori pentru HTA

  • Ereditatea
  • Hiperlipidemia
  • Fumatul
  • Diabetul zaharat
  • Obezitatea
  • Consumul de alcool
  • Aportul crescut de sodiu

4. Tratamentul HTA

4.1. Obiectivele tratamentului

  • Reducerea pe termen lung a riscului de morbiditate și mortalitate cardiovasculară.
  • Scăderea tensiunii arteriale la valori-țintă diferențiate în funcție de prezența sau absența altor factori de risc asociați.
    • <140/90 mmHg pentru majoritatea pacienților hipertensivi.
    • Până la 120/70 mmHg, dacă medicația este tolerată.
  • Controlul factorilor de risc reversibili.

4.2. Tratamentul nefarmacologic

Recomandări pentru modificarea stilului de viață:

  • Reducerea aportului de sodiu sub 5-6 g/zi.
  • Scăderea greutății (IMC<25 kg/m²).
  • Limitarea consumului de alcool.
  • Dietă cu conținut scăzut de colesterol și grăsimi saturate, bogată în legume, fructe și lactate degresate.
  • Exerciții fizice regulate.
  • Oprirea fumatului.
  • Controlul stresului.

4.3. Medicamente antihipertensive

4.3.1. Clasificarea medicamentelor antihipertensive

  1. Inhibitoare simpatice centrale
  2. Ganglioplegice
  3. Simpaticoplegice
  4. α-adrenolitice
  5. β-adrenolitice
  6. Vasodilatatoare musculotrope
  7. Antireninice (β-blocante, inhibitori simpatici centrali)
  8. Antiangiotensinice: IEC, blocanți ai receptorilor pentru angiotensină
  9. Diuretice

4.3.2. Diureticele

  • Diureticele tiazidice:

    • Mecanism de acțiune: Blochează co-transportorul pentru Na+ și Cl- la nivelul ramurii ascendente a ansei lui Henle.
    • Efecte: Creșterea excreției de sodiu și apă, scăderea rezistenței vasculare periferice.
  • Diureticele de ansă:

    • Efect intens și rapid, eficace la pacienții cu insuficiență renală.
  • Diuretice antialdosteronice:

    • Eficace în HTA cu hiperaldosteronism secundar, prevenirea remodelării patologice post-IMA și hipertrofia ventriculară stângă.

4.3.3. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)

  • Antihipertensive de primă linie în toate formele de HTA.
  • Efecte: Arteriolodilatație, creșterea fluxului sanguin renal, protecție vasculară.
  • Indicații: HTA și insuficiență cardiacă, HTA post-IMA, HTA la pacienți cu risc crescut de boală coronariană, HTA și diabet zaharat.

4.3.4. Beta-blocantele

  • Mecanisme de scădere a TA: Scăderea debitului cardiac, inhibarea secreției de renină, scăderea tonusului simpatic.
  • Indicații de elecție: HTA cu hiperreninemie, HTA cu AP cronică stabilă, HTA cu IMA în antecedente, HTA cu aritmii V sau SV, HTA + IC cu fracție de ejecție scăzută.

4.3.5. Alfa-adrenoliticele

  • Efecte: Scădere a rezistenței vasculare periferice și a TA, împiedicarea creșterii TA produsă de agoniștii adrenergici.
  • Indicații: HTA renoparenchimatoasă, HTA și hipertrofie benignă de prostată, boli vasculospastice.

4.3.6. Inhibitorii simpatici centrali

  • Exemple: Clonidina, Moxonidina, Metildopa.
  • Mecanisme de acțiune: Stimularea receptorilor α2 centrali, inhibarea eliberării de NA, scăderea tonusului simpatic periferic.

4.3.7. Vasodilatatoarele directe

  • Exemple: Hidralazina, Dihidralazina, Minoxidilul, Nitroprusiatul de sodiu.
  • Efecte: Vasodilatație arteriolară, creșterea fluxului sanguin renal, cerebral și coronarian.

4.3.8. Blocantele canalelor de calciu

  • Eficiente în prevenirea AVC, cu acțiune renoprotectoare (Diltiazem, Verapamil).
  • Indicații: HTA la pacienți vârstnici, boli vasculospastice, angină pectorală, tahiaritmii supraventriculare, ateroscleroză carotidiană, HVS.

5. Situații speciale

5.1. HTA în sarcină

  • Medicamente recomandate: Metildopa, Beta-blocante (trimestrele II și III), Antagoniști de calciu.
  • Medicamente contraindicate: IEC, BRA, diuretice.

5.2. HTA la vârstnici

  • Frecventă la vârstnici, cu risc crescut de reacții adverse și intoleranță la tratament.
  • Prima alegere: Diuretice, BCC, IEC.

5.3. Tratamentul urgențelor HTA

  • Urgența hipertensivă: Creșterea valorilor TA + leziuni acute sau rapid progresive de organ.
  • Tratament specific pentru diferite urgențe (ex. Edem pulmonar acut, sindroame coronariene acute, encefalopatia hipertensivă, disecția de aortă, feocromocitom, eclampsie).

6. Concluzii și mesaje cheie

  • Alegerea unui diuretic în HTA trebuie făcută în funcție de particularitățile pacientului și efectele secundare.
  • IECA reprezintă o clasă de medicamente antihipertensive foarte eficientă și bine tolerată.
  • Beta-blocantele sunt o medicație de primă opțiune în HTA, mai ales în prezența sindromului hiperkinetic și la pacienții cu cardiopatie ischemică.

7. Explicații imagini

Figura 1: Prevalența bolilor cardiovasculare

Figura 1: Prevalența bolilor cardiovasculare

Această figură prezintă prevalența diferitelor boli cardiovasculare, inclusiv HTA, cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral și altele.

Figura 2: Clasificarea medicamentelor antihipertensive

Figura 2: Clasificarea medicamentelor antihipertensive

Această figură ilustrează diferitele clase de medicamente antihipertensive, clasificate după mecanismul de acțiune, incluzând inhibitori simpatice centrale, ganglioplegice, simpaticoplegice, α-adrenolitice, β-adrenolitice, vasodilatatoare musculotrope, antireninice și antiangiotensinice.

Tabel 1: Diureticele utilizate în tratamentul HTA

MedicamentDoză uzualăIndicații
Hidroclorotiazida12,5-25 mg/ziHTA ușoară sau moderată, vârstnici
Clortalidona12,5-50 mg/ziHTA severă
Indapamida1,5-2,5 mg/ziHTA, diuretic de elecție la vârstnici
Furosemid20-80 mg/ziHTA severă, insuficiență renală
Spironolactona25-100 mg/ziHTA cu hiperaldosteronism secundar
Eplerenona50-100 mg/ziHTA, asociere cu blocante de calciu