Oreion

Oreion (Infecția Urliană)

Etiologie: Virus Urlian (familia Paramyxoviridae). ARN monocatenar (mono). Are Hemaglutinină (HA), Neuraminidază (NA), Proteină de fuziune (F).
Transmitere: Respiratorie (picături), contact direct cu saliva.
Patogenie: Replicare inițială în orofaringe → viremie → diseminare spre glande salivare (în principal parotida), SNC (meninge, encefal), pancreas, testicule/ovare, alte glande. Glandele afectate prezintă edem și infiltrat limfocitar.
Incubație: 2-3 săptămâni.
Contagiozitate: ~1 săptămână ÎNAINTE și până la 9 zile DUPĂ apariția tumefacției glandelor salivare.

Afectează mai ales copiii 5-15 ani.
PRODROM: (1-2 zile) Febră, cefalee, stare generală alterată. Otalgie accentuată de mișcarea mandibulei (după 1 zi).
PAROTIDITA URLIANĂ:
- Cea mai frecventă manifestare.
- Frecvent afectate ambele glande (inițial unilaterală, apoi bilaterală în ~70% din cazuri).
- Tumefiată difuz, dureroasă (mai ales la alimente acide/acre), consistență păstoasă, șterge unghiul mandibular. Disconfort.
ORHITA:
- Apare la ⅓ din băieții post-pubertari.
- Frecvent unilaterală.
- Apare de obicei după parotidită, dar poate și înainte sau singură.
- Clinic: Febră, durere testiculară intensă, tumefacție testiculară. Greață, Vărsături, dureri abdominale.
- Rar bilaterală → poate duce la atrofie testiculară și infertilitate (rar).
- Febra și tumefacția trec, sensibilitatea trece mai greu.
MENINGITA ASEPTICĂ:
- Cea mai frecventă complicație extrasalivară.
- Poate precede, însoți sau urma parotidita. Poate fi și singura manifestare.
- Clinic: Cefalee, febră, Greață/Vărsături, iritație meningeală (redoare ceafă).
- LCR: Limfocitoză (ly), proteine N/ușor ↑, glucoză N. Prognostic bun.
PANCREATITA: Durere epigastrică, G/V. Amilaze crescute.
Alte complicații: Ooforită, Tiroidită, Miocardită, Encefalită (rar), Surditate permanentă (unilaterală, rar bilaterală).

Diagnosticul este în principal CLINIC.
Se poate izola virusul din salivă, LCR, urină (rar necesar).
Serologie: IgM specifice (infecție acută), IgG (convalescență, imunitate post-infecție/vaccinare).
Amilaze serice: Crescute (origine salivară și/sau pancreatică).
LCR (în caz de meningită): vezi clinic.

Tratament: CONSERVATOR (Suportiv).
- Hidratare.
- Evitare mâncare acidă (stimulează secreția salivară dureroasă).
- Repaus.
- Analgezice/Antipiretice (Paracetamol, Ibuprofen).
- Eventual în orhită: Repaus la pat, suspensor scrotal, AINS, HHC (Hidrocortizon hemisuccinat) în forme severe.
- NU ANTIVIRALE specifice.
Profilaxie:
- Vaccin MMR/ROR (Rujeolă-Oreion-Rubeolă) - vaccin viu atenuat. Scheme: 12-15 luni și rapel la 4-6 ani (sau conform schemei naționale). Contraindicat la gravide, imunodeprimați sever.
- Izolare: Copilul trebuie scos din colectivitate de la primele simptome, cel puțin 9 zile de la debutul parotiditei. În caz de focar, toți expușii nevaccinați trebuie vaccinați.

IMPORTANT

Trebuie scos copilul din colectivitate de când vezi simptomele, cel puțin 9 zile. În caz contrar trebuie toți expușii vaccinați.