Shigelloza

Epidemiologie, Patogenie

  • Sursă de infecţie: Oamenii (singura gazdă). Transmitere fecal-orală (poate contamina apa, legumele, fructele - necesită spălare).
  • Doză Infectantă: MICĂ (10-100 microorganisme) - Shigella e acid-rezistentă.
  • Mecanism de acţiune: Pătrunde în intestin (colon) invadează celulele epiteliale intestinale (prin macrocitoză) se multiplică intracelular și rămâne acolo se deplasează lateral între celule folosind actina inflamaţie, descuamare celule epiteliale diaree sanguinolentă (dizenterie).
  • Secretă endotoxină (efect citotoxic, neurotoxic). Unele tulpini (S. dysenteriae tip 1) secretă Toxina Shiga (exotoxină).

Clinic

  • Incubaţie: 1-3 zile.
  • Debut: Brusc, pseudogripal (febră, frisoane, mialgii) + anorexie, dureri abdominale difuze, diaree apoasă inițial.
  • Perioada de stare: După încă 1-2 zile, apare SDR. DIZENTERIC:
    • Scaune: 10-30/zi, reduse cantitativ, cu mucus, puroi și sânge (“scuipat rectal”).
    • Tenesme rectale, crampe abdominale intense.
    • Febră, cefalee.
    • Sensibilitate la tușeu rectal, coardă colică sigmoidiană palpabilă.
  • Forme severe: Șoc toxic, pierderi hidroelectrolitice importante, tulburări neuropsihice (toxină neurotoxică). La copii poate da convulsii febrile, letargie.

Complicații

  • SINDROM HEMOLITIC UREMIC (SHU): (mai ales la S. dysenteriae tip 1, datorită toxinei Shiga) - apare la câteva zile după diaree. Triada: Anemie hemolitică microangiopatică (Hb < 8g/dl), Trombocitopenie (<60.000/mm³), Insuficiență renală acută (IRA) prin tromboza capilarelor glomerulare.
  • Perforație intestinală, megacolon toxic (rar).
  • Artrită reactivă, sindrom Reiter.

Paraclinic

  • COPROCULTURĂ: Identificare Shigella pe medii selective (ex. Hektoen, XLD).
  • Examen microscopic scaun: Leucocite PMN numeroase.

Tratament

  • General: Repaus la pat, antialgice, antiinflamatoare (cu precauție).
  • REHIDRATARE! Cel mai important (orală sau parenterală).
  • Tratament Etiologic (Antibiotice): Recomandat pentru scurtarea duratei bolii, reducerea excreției și prevenirea transmiterii (mai ales în forme moderate/severe sau în context epidemiologic).
    • ADULŢI: Fluorochinolone (ex. Ciprofloxacină 2x500 mg/zi) timp de 3 zile. Alternative: Azitromicină, Ceftriaxonă.
    • Copii: Cefalosporine gen III (Ceftriaxonă 50mg/kgc/zi) timp de 3-5 zile SAU Azitromicină.
  • Tratament suplimentar:
    • ERIDIAROM (concentrat de afine) - controversat.
    • Zinc: Reduce durata, severitatea și incidența episoadelor ulterioare (mai ales la copii în țări în curs de dezvoltare).
  • NU se administrează antidiareice care inhibă motilitatea (ex. Loperamid) - risc de megacolon toxic.