3. Infecții acute de căi respiratorii superioare

Infecțiile Acute de Căi Respiratorii Superioare

Definiție și Clasificare

Infecțiile de căi respiratorii superioare (IACRS) afectează structurile anatomice de la nivelul nasului, sinusurilor, faringelui, laringelui și traheei.

Anatomia și Infecțiile Asociate

O diagramă a capului și gâtului ilustrează principalele componente ale căilor respiratorii superioare și infecțiile corespunzătoare:

• Cavitatea nazală și sinusurile (frontal, etmoid, maxilar): Rino-sinuzita acută
• Faringele (nazofaringe, orofaringe): Faringita acută
• Amigdalele: Amigdalita (Tonsilita)
• Urechea medie (conectată prin trompa lui Eustachio): Otita medie
• Epiglota: Epiglotita
• Laringele: Laringita acută
• Traheea: Traheita acută

Importanța IACRS

• Sunt afecțiuni foarte frecvent întâlnite la toate grupele de vârstă.
• Reprezintă unul din cele mai comune motive pentru un consult medical.
• Sunt o cauză importantă de absenteism școlar și de la locul de muncă.
• Deși etiologia virală este predominantă și evoluția este de regulă autolimitată, utilizarea abuzivă a antibioticelor este frecventă. Se estimează că 70% din pacienții cu angină acută care se prezintă la medicul de familie primesc o rețetă de antibiotic, deși doar 20-30% ar avea o etiologie bacteriană.
• Complicațiile, deși rare, sunt posibile, mai ales la populația pediatrică.

Utilizarea Antibioticelor în Infecțiile Respiratorii

Un grafic de tip plăcintă ilustrează că peste jumătate din antibioticele prescrise la adulți sunt pentru infecții ale tractului respirator. Principalele diagnostice pentru care se prescriu antibiotice sunt bronșita, sinuzita, faringita și pneumonia.

---

Rino-faringita Acută (Guturaiul)

Definiție

Sindrom de gravitate clinică ușoară sau medie care include o combinație de:

• Odinofagie (durere în gât)
• Strănut
• Rinoree (secreții nazale)
• Congestie nazală
• Tuse

Există o variabilitate mare a tabloului clinic și a gravității în funcție de etiologie.

Etiologie

Etiologia este aproape exclusiv virală.

GRUP VIRAL	TIPURI ANTIGENICE
Rhinovirusuri	>156 tipuri
Coronavirusuri	7 tipuri
Virusuri Paragripale	5 tipuri
Virusul Respirator Sincițial (VRS)	2 tipuri
Virusuri Gripale	3 tipuri
Adenovirusuri	57 tipuri
Metapneumovirus	2 tipuri

Alte virusuri implicate mai rar includ enterovirusuri și bocavirusuri.

Epidemiologie

• Frecvență: 4-6 episoade pe an la copii, 1-3 episoade la adulți.
• Sezonalitate:
  • În zonele temperate: incidență maximă primăvara și toamna-iarna.
  • În zonele tropicale: în sezonul ploios.
• Transmitere: Porțile de intrare sunt mucoasa nazală și conjunctivală. Transmiterea se face prin aerosoli sau contact direct (auto-inoculare după atingerea ochilor sau nasului cu mâinile contaminate).

Factori predispozanți

• Contactul cu copiii
• Aglomerația și ventilația deficitară
• Igiena deficitară a mâinilor
• Fumatul
• Rezidența în centre de îngrijire
• Imunodepresia
• Anomalii anatomice (ex. polipi nazali, traumatism facial)

Tablou Clinic

• Incubație: 3 - 5 zile (cu variații de la 1 la 7 zile).
• Simptom de debut: Cel mai frecvent este o senzație de “iritație faringiană” sau odinofagie.
• Alte simptome principale:
  • Obstrucție nazală
  • Rinoree
  • Strănut
  • Odinofagie
  • Tuse
  • Subfebrilități sau febră moderată, mialgii
• Simptome mai puțin frecvente:
  • Hiposmie (scăderea mirosului)
  • Cefalee
  • Dureri sinusale
  • Conjunctivită
  • Simptome digestive (greață, vomă, diaree)
  • Dispnee

Tablou Clinic - Examen Obiectiv

• Mucoasa nazală tumefiată și eritematoasă.
• Eritem faringian și amigdalian.
• Eritem conjunctival.
• Limfadenopatii cervicale.
• Durata: Simptomele durează în medie o săptămână. Dacă persistă mai mult de 14 zile, trebuie luat în considerare un diagnostic diferențial, precum sinuzita, rinita alergică, bronșita sau pneumonia.

Evoluția Naturală a Simptomelor

Descrierea Graficului

Un grafic tipic al unei infecții virale necomplicate de tract respirator superior arată că febra este prezentă în primele 2-3 zile și apoi dispare. Simptomele respiratorii (tuse, congestie) cresc în intensitate, ating un maxim în jurul zilelor 3-5 și apoi scad treptat, putând dura până la 10-12 zile.

Diagnostic Diferențial și de Laborator

• Cauze non-infecțioase:
  • Rinita alergică sau sezonieră
  • Aspirația de corp străin
  • Astmul bronșic
• Alte afecțiuni infecțioase:
  • Faza catarală din tusea convulsivă (Pertussis)
  • Primo-infecția HIV
  • Gripa
  • Sinuzita
• Date de laborator:
  • Sindromul inflamator este normal sau moderat crescut.
  • Testarea PCR este rareori necesară.
  • Evaluările serologice sunt utile pentru diagnosticul diferențial.

Complicații

Complicațiile sunt rare și includ:

• Suprainfecție bacteriană, ducând la otită medie sau sinuzită.
• Flegmon amigdalian.
• Agravarea unei patologii cronice preexistente.

Tratament

• Tratament specific: Nu este necesar, afecțiunea fiind auto-limitantă.
• Regim igieno-dietetic:
  • Repaus relativ (activitățile uzuale pot fi continuate în limita tolerabilității).
  • Aport crescut de lichide.
• Tratament simptomatic:
  • Acetaminofen și AINS.
  • Decongestionante nazale (pseudoefedrină, oximetazolină) - de evitat la copii sub 2 ani, în sarcină și la pacienții cu HTA.

Tratament Simptomatic Detaliat

SIMPTOM	ETIOLOGIE FIZIOPATOLOGICĂ	TRATAMENT	EXEMPLE
Durere în gât	Inflamație (mediată de bradikinină)	Analgezice, anestezice topice	AINS, Acetaminofen, Benzocaină (pastile)
Rinoree	Secreții glandulare nazale	Anticolinergice	Difenhidramină, Ipratropiu (spray nazal)
Obstrucție nazală	Congestie venoasă nazală	Agenți adrenergici	Pseudoefedrină, Oximetazolină (spray nazal)

Principiu Medical

“Primum Non Nocere” (În primul rând, nu face rău.) - Hippocrate. Aceasta subliniază importanța evitării tratamentelor nenecesare, precum antibioticele în guturai.

---

Laringita Acută

Etiologie

Inflamația acută a laringelui.

• Virală (cea mai frecventă):
  • Rhinovirus (25-29%)
  • Influenza virus (28-35%)
  • Parainfluenza virus (8.5%)
  • Adenovirus (22-35%)
  • Virusul respirator sincițial, virusul rujeolic, virusul varicelo-zosterian, virusul rubeolic
• Bacteriană (mai rară):
  • Mycoplasma pneumoniae (3-37%)
  • Chlamydia pneumoniae (30%)
  • Haemophilus influenzae (8-20%)
  • Streptococ beta-hemolitic de grup A (2.3-19%)
  • Bordetella pertussis

Diagnostic

• Clinic:
  • Simptom caracteristic: Disfonie (răgușeală) până la afonie (pierderea vocii).
  • Alte simptome: Tuse seacă, odinofonie (durere la vorbit), odinofagie, dispnee, rinoree.
• Examen obiectiv (ORL): Corzile vocale apar hiperemice (roșii), cu suprafață neregulată.
• Durata: Simptomele durează 7-10 zile. Dacă persistă > 3 săptămâni, se consideră laringită cronică.

Tratament

• Repaus vocal.
• Analgezice și antiinflamatoare.
• Antibioticele sunt utilizate excepțional și nu aduc beneficii obiective în majoritatea cazurilor (eventual macrolide sau fluorochinolone respiratorii în cazuri selectate).

---

Crupul (Laringo-traheo-bronșita Acută)

Este o infecție virală a căilor respiratorii superioare, specifică populației pediatrice (sugari și copii mici), care poate fi amenințătoare de viață. Se caracterizează prin inflamația zonei subglotice (sub corzile vocale), care se poate extinde la trahee și bronhii în cazurile grave.

Etiologie

• Cel mai frecvent virală:
  • Virusuri Paragripale (tip 1, 2, 3) - cauza principală.
  • Virusuri gripale
  • Virusul Respirator Sincițial (VRS)
  • Rhinovirusuri, Enterovirusuri, Bocavirusuri
  • Virusul rujeolic
• Rar, Mycoplasma pneumoniae sau Haemophilus influenzae.

Epidemiologie

• Apariție sezonieră.
• Afectează predominant sugarii și copiii mici (6-36 luni).
• Este rară peste vârsta de 6 ani.

Tablou Clinic

• Prodrom: Semne ușoare de infecție de căi respiratorii superioare (rinoree, odinofagie, tuse) și febră moderată (38-39°C).
• Debut: Caracteristic, brusc și nocturn.
• Triada clasică:
  1. Tuse lătrătoare.
  2. Disfonie (răgușeală).
  3. Stridor inspirator (un sunet ascuțit, aspru în timpul inspirației), însoțit de retracția toracelui.
• Alte semne: Tahipnee (până la 50 respirații/min), agitație, hipersalivație, saturație de oxigen <95%.

Diagnostic

• Evoluție: De regulă, 3-5 zile, dar poate dura până la 2 săptămâni.
• Diagnosticul este epidemiologic și clinic.
• Laborator: Testarea specifică (RT-PCR, ELISA) nu este de rutină.

Aspect Radiologic

Semnul Turlei de Biserică (Steeple Sign)

Radiografia nu este mereu necesară, dar poate fi utilă pentru a exclude alte afecțiuni. În incidența postero-anterioară (PA), se poate observa îngustarea spațiului subglotic al traheei, având un aspect asemănător unei turle de biserică.

Diagnostic Diferențial

Trebuie excluse alte urgențe care produc stridor:

• Epiglotita: Caracterizată prin febră înaltă și stare toxică.
• Traheita bacteriană: Debut brusc, febră înaltă, stridor.
• Aspirația de corp străin.
• Flegmonul amigdalian.
• Edemul angioneurotic.

Tratament

• Obiective: Reducerea edemului de la nivelul căilor aeriene și tratament de suport.
• Măsuri generale: Evitarea agitației copilului, hidratare, antipiretice, inhalații.
• Cazuri grave:
  • Oxigenoterapie, până la suport ventilator dacă este necesar.
  • Corticoterapie: Dexametazona (0.6 mg/kg) este esențială pentru reducerea inflamației.
  • Aerosoli cu adrenalină: Pentru a reduce rapid edemul și obstrucția.

Complicații

• Complicațiile sunt rare.
• Cea mai de temut este suprainfecția bacteriană, care poate duce la traheită bacteriană sau pneumonie. Aceasta se suspicionează la un pacient cu aspect toxic, care nu răspunde la tratamentul cu aerosoli cu adrenalină.
• Germenii implicați: Staphylococcus aureus (inclusiv MRSA), Streptococcus pyogenes, Moraxella catarrhalis, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, anaerobi.

---

Epiglotita

Epiglotita acută (supraglotita) este o inflamație a epiglotei și a structurilor adiacente, care poate duce la obstrucția rapidă și completă a căilor aeriene. Este o urgență medicală majoră.

Etiologie

Este o infecție polimicrobiană. Deși clasic era asociată cu Haemophilus influenzae tip b, incidența a scăzut dramatic datorită vaccinării. Acum sunt implicați și alți germeni:

• Bacterii: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, etc.
• Virusuri: Herpes simplex, Epstein-Barr, Varicelo-zosterian.
• Fungi (la imunodeprimați): Candida albicans, Aspergillus.

Tablou Clinic

• Debut: Brutal.
• Simptome: Iritație faringiană, odinofagie severă (durere la înghițit), stridor inspirator, răgușeală, voce nazonată.
• Poziția caracteristică (la copii): Poziția “trepiedului” - aplecat în față, cu gâtul în hiperextensie și saliva curgând din gură (refuză să înghită din cauza durerii).
• Respirația: Tinde să fie superficială, fără tahipnee evidentă. Tahicardie concordantă cu febra și hipoxia.
• Evoluție: Poate fi fulminantă, cu progresie la obstrucție completă a căilor respiratorii în 30 de minute.

Prezentarea la gazde imunocompromise

• Tablou clinic diferit, pacientul poate fi “palid și moale”.
• Evoluție fulminantă.
• Etiologii rare (ex. Candida, Aspergillus).

Diagnostic paraclinic

Semnul Policelui (Thumb Sign)

Radiografia latero-cervicală poate arăta “semnul policelui”, care reprezintă imaginea mărită, edemațiată, a epiglotei.

• Diagnostic de certitudine: Laringoscopie directă, care evidențiază o epiglotă edemațiată, eritematoasă (“roșu-cireașă”). Această manevră se face doar în condiții de siguranță, cu personal pregătit pentru intubație.
• Hemoculturi: Pot fi pozitive (26% din cazuri cu H. influenzae).
• Pneumonie: Prezentă la examenul radiologic în 25% din cazuri.

Diagnostic Diferențial

Caracteristică	Epiglotită	Crup
Agent	H. influenzae (istoric), alți Staf/Strep	Virus Parainfluenza
Vârsta	2-6 ani	6 luni - 3 ani
Debut	Rapid	Gradual
Localizare	Supraglotic	Subglotic
Febră	Înaltă	Scăzută/moderată
Disfagie	Severă	Absentă/ușoară
Dispnee	Marcată (++)	Variabilă
Salivație (Drooling)	Prezentă	Absentă

Alte diagnostice diferențiale: difterie, abces retrofaringian, traheită bacteriană.

Tratament

1. Menținerea permeabilității căilor respiratorii: Prioritatea absolută. De obicei necesită inserția unei sonde endotraheale.
2. Antibioterapie IV:
   • De elecție: Cefalosporine de generația a III-a (Cefotaxim, Ceftriaxonă) sau o betalactamină cu inhibitor de betalactamază (Ampicilină-sulbactam).
   • La alergicii la penicilină: Trimetoprim-sulfametoxazol (TMP-SMX) sau Fluorochinolone (peste 16 ani).
   • În caz de suspiciune de MRSA: Vancomicină.

Profilaxie

• Chimioprofilaxie: Se administrează la contacții apropiați (din aceeași locuință), nevaccinați, cu vârsta sub 4 ani. Se folosește Rifampicină (20 mg/kg/zi, maxim 600mg/zi), timp de 4 zile.
• Imunitate: Infecția naturală conferă imunitate de lungă durată. Vaccinarea anti-H. influenzae tip B a redus dramatic incidența, dar nu protejează împotriva altor tipuri de H. influenzae sau alți germeni.

---

Anginele Acute (Faringo-amigdalita)

Definiție

• Faringo-amigdalită (Angină): Inflamație acută a amigdalelor palatine și a mucoasei faringelui.
• Faringită: Inflamație acută a faringelui posterior.

Etiologie

Etiologia este diversă, predominant virală (aproximativ 80%).

Cauze Virale

• Rinovirusuri (guturai)
• Virusuri gripale A și B (gripă)
• Virusuri paragripale (crup)
• Adenovirus (febra adeno-faringo-conjunctivală)
• Herpes simplex tip 1 și 2 (gingivostomatită)
• Coxsackie virus (herpangină)
• Epstein-Barr Virus (EBV) (mononucleoza infecțioasă)
• Citomegalovirus (sindrom mononucleozic)
• HIV (primo-infecția HIV)
• Coronavirusuri (guturai, COVID-19)

Cauze Bacteriene

• Streptococ beta-hemolitic de grup A (SBHGA, Streptococcus pyogenes): Cea mai frecventă cauză bacteriană (30% la copii, 10% la adulți).
• Streptococi de grup C și G
• Arcanobacterium haemolyticum (angină cu rash scarlatiniform)
• Anaerobi (ex. Fusobacterium necrophorum, fuzo-spirili în angina Plaut-Vincent)
• Neisseria gonorrhoeae
• Corynebacterium diphtheriae (difteria)
• Mycoplasma pneumoniae
• Chlamydophila pneumoniae

Cauze Fungice

• Candida spp. (mai ales la imunodeprimați)

Epidemiologie

• Sezonalitate: Vârf de incidență în sezonul rece.
• Grupuri de risc: Colectivități de copii și tineri, persoane imunodeprimate.
• Sursa: Omul bolnav sau purtătorul sănătos.
• Transmitere: Aeriană (picături Flűgge) și, mai rar, indirect prin obiecte contaminate.

Patogenie

Agentul infecțios aderă la mucoasa faringiană, se multiplică și declanșează fenomene inflamatorii locale. Poate disemina prin contiguitate (determinând adenită, sinuzită, otite) sau, în cazuri severe, pe cale hematogenă (determinând septicemii).

Tablou Clinic

1. Anginele Virale

• Simptome: Debut gradual, senzație de gât uscat, rinoree (“angine umede”), febră moderată, tuse, disfonie.
• Examen local: De regulă, eritematoase.
  • Congestie ușoară, difuză, cu desen vascular accentuat.
  • Pot apărea microvezicule (în herpangină, cauzată de Coxsackie A).
  • În mononucleoza infecțioasă (cauzată de EBV), aspectul este de angină pseudomembranoasă, cu amigdale masiv hipertrofiate și acoperite de depozite albicioase, confluente.

  Aspecte clinice în angine virale

  • Herpangina: Prezența de microvezicule și ulcerații mici, dureroase, pe palatul moale și stâlpii amigdalieni.
  • Mononucleoza Infecțioasă: Amigdale foarte mari, edemațiate, acoperite de un exudat alb-cenușiu confluent. Adenopatia cervicală este marcată, iar pacientul poate avea și hepatosplenomegalie.

2. Anginele Bacteriene

• Simptome: Debut brusc, febră mare, frisoane, stare generală alterată, cefalee, mialgii, greață, vărsături, odinofagie (durere intensă la înghițit). Tusea este de obicei absentă.
• Examen local:
  • Angina eritematoasă: Congestie intensă (“roșu-aprins”), bine delimitată (“trasă cu compasul”).
  • Angina eritemato-pultacee (Streptococică): Pe fondul eritemului, apar depozite alb-gălbui (exudat pultaceu) la nivelul criptelor amigdaliene. Pot fi prezente peteșii pe palatul moale.

  Aspecte clinice în angina streptococică

  • Amigdalită acută: Amigdale hipertrofiate, eritematoase, cu puncte sau depozite de puroi.
  • Scarlatina: Pe lângă angina streptococică, apar un exantem caracteristic (erupție fină, punctiformă, pe fond eritematos, “piele de găină” sau “șmirghel”) și “limba de zmeură” (papile hipertrofiate, roșii).

  • Flegmonul periamigdalian: O complicație supurativă, cu formarea unui abces. Se manifestă prin bombarea unilaterală a amigdalei și a palatului moale, devierea luetei (omușorului) spre partea sănătoasă, trismus (dificultatea de a deschide gura) și durere intensă.
  • Angina pseudomembranoasă (Difterică): Prezența de false membrane aderente, alb-cenușii, care la detașare lasă o suprafață sângerândă și se refac rapid. Au tendința de a se extinde și pot obstrua căile aeriene.
  • Angina ulcero-necrotică (Plaut-Vincent): De obicei unilaterală, cauzată de o asociație fuzo-spirilară. Se caracterizează prin ulcerații acoperite de depozite purulente, fetide.
  • Flegmon al planșeului bucal (Angina Ludwig): O infecție severă, bilaterală, a spațiului submandibular, de obicei cu punct de plecare dentar.
  • Sindromul Lemierre: O complicație rară dar severă a unei angine (frecvent cu Fusobacterium necrophorum), constând în tromboflebita septică a venei jugulare interne.

Diagnostic

Deoarece tabloul clinic se poate suprapune, diagnosticul etiologic este esențial.

Criterii Clinice Sugestive

Semne sugestive pentru Angină Streptococică	Semne sugestive pentru Angină Virală
Debut brusc, vârsta 5-15 ani	Conjunctivită
Febră, cefalee, greață, dureri abdominale	Rinoree
Tumefiere amigdaliană cu exudat pultaceu	Tuse
Peteșii pe palat	Disfonie (răgușeală)
Adenopatii laterocervicale dureroase	Diaree
Absența tusei	Stomatită ulcerativă discretă

Scoruri Clinice (Centor/McIsaac)

Aceste scoruri ajută la estimarea probabilității unei infecții streptococice, ghidând decizia de a testa. Se acordă 1 punct pentru fiecare:

• Febră > 38°C
• Absența tusei
• Adenopatie laterocervicală anterioară dureroasă
• Exudat amigdalian
• Vârsta 3-14 ani (+1 pct) / >45 ani (-1 pct)

Un scor de 0-1 exclude infecția streptococică. Un scor ≥ 2 sugerează necesitatea testării.

Teste de Laborator

1. Testul rapid de detecție a antigenelor (RADT): Rezultat în 20 de minute, specificitate mare (>95%), dar sensibilitate variabilă (70-90%). Un test negativ la copii și adolescenți necesită confirmare prin cultură. La adulți, un test negativ este de obicei suficient.
2. Exudatul faringian cu cultură: Este “standardul de aur”, cu sensibilitate și specificitate de 90-95%. Permite și efectuarea antibiogramei. Rezultatul durează 24-48 de ore.
3. ASLO: Nu este util pentru diagnosticul episodului acut, ci pentru diagnosticul retrospectiv al unei infecții streptococice, titrul crescând la 1-3 săptămâni după infecție.

Amigdalita Recurentă și Cronică

• Amigdalită streptococică recurentă: 7 culturi pozitive într-un an, sau 5/an în 2 ani consecutivi, sau 3/an în 3 ani consecutivi.
• Amigdalită cronică: Gât inflamat cronic, halitoză, adenopatie cervicală persistentă.

Tratament

• Angine virale: Tratament simptomatic (antipiretice, antiinflamatoare, tablete dezinfectante).
• Angine bacteriene (SBHGA): Tratamentul antibiotic este esențial pentru a preveni complicațiile.

Tratamentul Anginei Streptococice

• Antibiotic de primă intenție: Penicilina V (oral) sau Penicilina G (injectabil). Nu se administrează de primă intenție sulfamide sau tetracicline din cauza rezistenței.
• Durata tratamentului: 10 zile, esențială pentru eradicarea bacteriei și prevenirea complicațiilor post-streptococice (RAA). Pacientul nu mai este contagios după 24 de ore de terapie eficientă.
• Alternative:
  • Amoxicilina: Preferată la copii (gust mai bun, acoperă și patogeni din otita medie).
  • Benzatin penicilina (Moldamin): O singură injecție intramusculară, utilă la pacienții necomplianți.
• La pacienții alergici la Penicilină:
  • Cefalosporine de generația I (Cefalexin, Cefadroxil) - cu prudență, risc de 10% de alergie încrucișată la cei cu șoc anafilactic în antecedente.
  • Clindamicină sau Macrolide (Azitromicină, Claritromicină) - deși rezistența SBHGA la aceste clase este în creștere (până la 30%).

Tratamentul Recurențelor

• Clindamicină
• Amoxicilină-acid clavulanic
• Cefalosporine de generația a II-a sau a III-a (Cefuroxim, Cefdinir).

Tratamentul Flegmonului Amigdalian

• Incizie și drenaj chirurgical.
• Tratament antibiotic care să acopere flora mixtă (aerobi + anaerobi), ex. Penicilină + Clindamicină.

Complicații în Anginele Streptococice

• Imediate (supurative):
  • Loco-regionale: Flegmon periamigdalian, adenoflegmon, otite, mastoidite, sinuzite.
  • La distanță (rare): Bacteriemie, artrită septică, endocardită.
• Tardive (non-supurative) - apar la 2-4 săptămâni:
  • Reumatismul Articular Acut (RAA): afectare cardiacă, articulară, neurologică.
  • Glomerulonefrita Acută Poststreptococică (GNAPS).
  • Eritem Nodos.

Profilaxia secundară a RAA (prevenirea recăderilor) se face cu Benzatin Penicilină pe termen lung.

Stomatitele Micotice (Candidozice)

• Factori favorizanți: Igienă bucală deficitară, imunodepresie (HIV), diabet zaharat, terapie cu antibiotice.
• Tablou clinic: Disfagie, alterarea gustului. Mucoasa este eritematoasă, acoperită de depozite albicioase, cremoase, care se pot îndepărta ușor (raclabile).
• Complicații: Suprainfecții bacteriene, ulcerații, extindere la esofag sau sistemică (fungemie).
• Tratament:
  • Igienă locală, gargară cu soluție alcalină (bicarbonat).
  • Etiologic: Antifungice topice (badijonaj cu Nistatin) sau sistemice (Nistatin oral, Fluconazol, Itraconazol).

Mesaje de Reținut

• Alegerea antibioticului pentru angina streptococică:
  • Prima Linie: Penicilină, Amoxicilină.
  • Alternative: Amoxicilină/Clavulanat, Azitromicină, Clindamicină, Cefalosporine (Cefalexin, Cefuroxim).
  • Nerecomandate: Metronidazol, Trimetoprim/Sulfametoxazol, Doxiciclină, Tetraciclină, Ciprofloxacină.

Citate

• “Listen to your patient; he is telling you the diagnosis!!!” (Ascultă-ți pacientul; el îți spune diagnosticul!!!)
• “One of the first duties of the physician is to educate the masses not to take medicine.” (Una dintre primele îndatoriri ale medicului este de a educa masele să nu ia medicamente.) - William Osler